Iresponsabilitate dusă la extrem! Într-una dintre cele mai inundate zone ale Câmpulungului, gunoiul se înalţă pe un pârâu care evident că dă pe afară, apa nemaiavând pe unde să se scurgă. Şanţul, mărginit de o cărăruie care merge pe lângă grădinile oamenilor, are rostul lui, pe care unii cu mintea puţină îl ignoră. Pârâul preia apa de pe coastele din partea nordică a Vişoiului şi o dirijează către un canal de colectare. În funcţie de vreme, pârâiaşul când are, când nu are putere, însă umplerea firului de apă cu maldăre de gunoi îl face să dea pe afară şi fără precipitaţii de speriat. Ieri, gârla care străbate proprietăţile cetăţenilor din zona de case a Vişoiului avea consistenţă şi se vede pe panta stângă cum contribuie la umflarea ei izvoarele care străbat această parte a cartierului. Pământul este îmbibat de apă şi, fără cizme de cauciuc în picioare, n-ai cum să înaintezi pe drumeagul paralel cu pârâul. La un moment dat, apa începe să curgă pe drum şi aici pot ajunge doar căruţaşii pe care îi bănuim că sunt vinovaţii numărul 1 pentru dezastrul găsit în zonă.
- După urmele copitelor cailor, căruţaşii care prestează servicii de ridicare a molozului îl aruncă aici
Relatarea noastră provine din zona străzii Ştefan cel Mare, o arteră paralelă cu Cuza Vodă, care începe din DN73 şi se uneşte, la locul de joacă, cu Calea Pietroasă. În dreapta ei, cum te îndrepţi spre Vişoi, la un moment dat, se face intrarea pe acest pârâu cu rol de protecţie a gospodăriilor cetăţenilor. Oamenii găsiţi la lucrul grădinilor ne-au spus că este dezastru în regulă pe firul apei care îşi caută bezmetică un drum, întrucât cursul firesc i-a fost obturat de gunoiul pe care nişte inconştienţi îl aruncă direct în albie. Noi am vrut să ne convingem de relatarea vişoienilor, care au dreptate: locul este o infecţie, însă mizeria care pângăreşte natura nu este răul cel mai mare. Ci riscul inundării proprietăţilor de torentul alimentat de şuvoaiele prăvălite cu violenţă de pe dealuri, care răbufneşte haotic pe unde poate!
La fel ca în toate cazurile de gropi clandestine de gunoi din oraş, este aproape imposibil să contabilizezi natura resturilor aduse aici. Găseşti gunoi de toate neamurile, de la deşeul menajer, până la cel provenit din construcţii. Chiuvete, WC-uri, saltele, ţiglă, cărămidă, teracotă, zidărie, lighene, sticle, peturi şi doze de aluminiu, cartoane, corcoaţe, saci plini cu moloz, plăci de azbociment, polistiren, cauciucuri la greu…
Noi am înaintat cât am putut, căci, la un moment dat, pârâul se mută pe drumeagul pe care o maşină n-ar încăpea, ca să parcurgă cine ştie cât din distanţă, pentru a se face nevăzută. Judecând după greutatea resturilor deşertate în acest spaţiu ferit de privirile localnicilor, cel mai probabil, căruţaşii care le colectează din cartiere se debarasează de ele aici. De altfel, îi trădează urmele copitelor cailor afundate în pământul moale, udat de apa care curge pe calea de acces anevoioasă. Tot locul este plin de copite, semn că rudarii care bat oraşul în lung şi-n lat, pentru a prelua molozul provenit de la renovări de locuinţe, scapă de el pe pârâul din Vişoi.
Muncitorii de la ADP au mai curăţat acest spaţiu infect la sesizările oamenilor, dar munca a fost în zadar. Până nu se vor monta bariere, aşa cum s-a întâmplat către groapa de gunoi de pe Creţişoara, transporturile către locul bineştiut nu vor înceta. „E.M.”