Luna trecută, s-a finalizat, la prima instanţă, procesul pe care o familie de la Valea Cetăţuii l-a deschis Mănăstirii Cetăţuia Negru Vodă, al cărei paroh se străduieşte, de zece ani, să elibereze pământurile Bisericii de vecinii stabiliţi abuziv pe proprietatea sa. Şi, mai ales, să stopeze construcţiile pe care sătenii au continuat să le ridice şi după ce stareţul Modest Ghinea s-a „blindat” de hotărâri judecătoreşti, ce-i recunosc drepturile de proprietar cu acte în regulă, plus dreptul de a proceda la evacuări şi demolări. Câţiva cetăţeni cu care preotul intenţiona să continue operaţiunea de degajare a terenului mănăstirii l-au dat în judecată, în vederea constatării, pe calea instanţei, a dreptului de proprietate, respectiv de superficie. Verdictul produs pe 22 decembrie 2021: instanţa le-a respins acţiunea şi i-a pus să-i plătească stareţului cheltuielile de judecată de 2.000 de lei, plus onorariul expertului.
Familia care a dat în judecată mănăstirea a motivat că stă de peste 30 de ani pe acel pământ, pe care are şapte case
Litigiul înregistrat la Judecătoria Câmpulung pe 18 februarie 2020 s-a finalizat luna trecută, cu un deznodământ nefavorabil reclamanţilor Ovidiu Ion Bîrloiu, Tatiana Bîrloiu, Ovidiu Ionuţ Bîrloiu, Marian Bîrloiu şi Efigenia Aron. Cei cinci au angajat o avocată pentru a-i apăra în procesul deschis Mănăstirii Cetăţuia Negru Vodă. Revendicările lor de la magistratul câmpulungean arătau astfel: „Să se constate că sunt proprietarii suprafeţelor aferente caselor lor de aproximativ 250 mp. Iar, în subsidiar, instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent caselor de locuit, în raport de uzucapiunea construcţiilor.”
Aceştia au susţinut la proces că, „încă din anul 1971, deci de peste 30 de ani, autorii lor au stăpânit câte o suprafaţă de teren, pe care şi-au întemeiat o gospodărie, prin edificarea unor case, în care au locuit în permanenţă şi netulburaţi de nimeni, până în prezent.” Membrii familiei Bîrloiu au mai precizat că, înaintea lor, pământul a fost stăpânit de înaintaşi, „în mod continuu, neîntrerupt, paşnic, public şi sub nume de proprietar, mai mult de 30 de ani”, fiind realizate astfel condiţiile uzucapiunii.
Ovidiu Ion Bîrloiu a povestit că, împreună cu soţia, a ridicat, în 1985, o casă de 32 mp, în care a locuit împreună cu familia. Ulterior, copiii au ridicat şi ei, pe aceeaşi suprafaţă de 250 mp, câte o casă, toate înregistrate în Registrul Agricol. „Când reclamanţii au început stăpânirea acestui teren, încă înainte de anul 1989, era liber şi nu aparţinea mănăstirii, ci organelor de la acel moment ale administraţiei publice locale. Cu acceptul lor au stăpânit aceste suprafeţe şi au edificat fiecare câte o construcţie.”, redăm câteva fragmente din justificarea acţiunii familiei de la Valea Cetăţuii aflată în vizorul mănăstirii.
Mănăstirea i-a dat şi ea în judecată, pentru a-i obliga pe ocupanţii ilegali să se oprească din construit şi să demoleze
Reacţia stareţului Modest Ghinea a constat într-o trimitere la o sentinţă civilă a Judecătoriei Câmpulung, din 2 martie 2012, rămasă definitivă şi irevocabilă pe 31 octombrie 2012, în baza unei decizii civile a Tribunalului Argeş, prin care s-a stabilit că terenul aparţine Mănăstirii Cetăţuia Negru Vodă.
Stareţul, la rândul său, a declanşat o acţiune împotriva acestei familii, în toamna anului 2019, pentru a o obliga să desfiinţeze construcţiile edificate pe pământurile bisericeşti şi de a nu mai construi din acel moment înainte. Nici de a continua casa începută şi nici de a demara alte „proiecte” imobiliare. Dacă vecinii din vale nu demolau casa din BCA, compusă din două încăperi ridicate la stadiul de „roşu”, parohul de la Cetăţuia cerea să fie el autorizat să pună la pământ construcţia, pe cheltuiala Bîrloilor. Altă pretenţie a Bisericii era să-i lase liberi cei 30 mp afectaţi de construcţia începută, pe lângă cei 250 mp acaparaţi cu rea credinţă.
Acest proces a fost suspendat pe 2 noiembrie 2021, până la soluţionarea definitivă a cauzei iniţiate de familia respectivă. Mai mult decât atât, tot în toamna anului 2019, pe 22 octombrie mai precis, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă s-a adresat Judecătoriei, pentru a obţine, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, sistarea oricăror lucrări pe terenul său, măsura provizorie fiind valabilă până se soluţiona definitiv procesul privind demolarea caselor. Proces care, în prezent, este suspendat până se rezolvă, şi la Tribunalul Argeş, chestiunea aşa-zisei proprietăţi a familiei Bîrloiu.
Pentru a se asigura că hotărârea de sistare a lucrărilor este respectată, mănăstirea a apelat din nou la Judecătorie, pentru a-i încuviinţa executarea silită a debitorilor.
Înainte ca mănăstirea să înceapă procesele, n-au plătit impozit la Primărie
Mănăstirea este proprietara unui teren de 3 ha şi 8.382 mp, în baza titlului din 11 februarie 2009. Cum s-a mai apărat locaşul de cult? „Deşi au fost acţionaţi în judecată în anul 2011 şi s-a întrerupt, practic, prescripţia achizitivă, reclamanţii au înţeles, la finele lui 2018, să edifice o casă de locuit, în mod abuziv, fără acte şi fără autorizaţie de construire emisă de Primărie. Ce este mai grav este că terenul este declarat monument istoric, deci trebuia ca aceştia să obţină avize şi autorizaţii de la organele centrale de stat.” Prin urmare, construcţia era ilegală.
Nu i-au ajutat pe săteni nici adeverinţele emise de Primăria Cetăţeni, potrivit cărora capul familiei deţine două imobile din 1985 şi 2008. „Ambele sunt sub imperiul prescripţiei achizitive de 30 de ani, deci nu poate uzucapa sub acest aspect, mai ales că a achitat impozit pe anul 2019 suma de 106 lei, nu anterior anului 2011, când pârâta i-a acţionat în judecată. Dacă reclamanţii aveau achitate impozitele din 1985, se mai punea problema unei exercitări a dreptului de proprietate în mod continuu şi netulburat, însă aflându-se sub incidenţa dobândirii unui drept de proprietate având la baza buna credinţă a reclamanţilor, care au ştiut încă din 1993, când pârâta a făcut toate demersurile de a obţine dreptul de proprietate, fiind pusă în posesie în 2008, în baza Procesului verbal din 13 octombrie 2008, emis de Primăria Cetăţeni.”
Alt membru al familiei Bîrloiu avea o adeverinţă din 2019, emisă tot de Primăria Cetăţeni, pentru o construcţie ridicată în 2008, cu trei ani înainte de a fi deschis de către mănăstire procesul pentru proprietatea sa. Nici în acest caz nu era vorba de uzucapiune. „Şi dacă ar fi luat în calcul anul 1971, ca modalitate de calcul, până în 1989, prescripţia achizitivă a fost suspendată. Iar după anul 1989, acest teren a făcut obiectul Legilor Fondului Funciar raportat la Legea 18/1991, pârâta depunând la Primărie cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Din anul 1993, a avut discuţii verbale cu reclamanţii, care au cunoscut încă de atunci situaţia juridică a terenului. Or se poate vorbi de un interval de timp situat între 1989 până în 2011, când pârâta a solicitat revendicarea terenurilor ocupate abuziv de către reclamanţi, după această dată nemaiputând exista vreun termen de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune.”, astfel se prezintă apărarea mănăstirii.
Mănăstirea a avut toate actele necesare ca să câştige
Situaţia terenurilor a fost lămurită printr-o expertiză tehnică, din care a reieşit că familia Bîrloiu are 885 mp, pe care au ridicat şapte case, care fac parte dintr-o suprafaţă de 2.339 mp intabulaţi pe numele mănăstirii. Bîrloii, potrivit expertului, nu se află printre persoanele obligate de sentinţa din 2012 să lase în deplină proprietate şi posesie terenul Bisericii. Chiar şi aşa, revendicarea lor nu întrunea condiţiile prevăzute de lege pentru ca instanţa să le admită acţiunea. Familia cu pricina a exercitat o posesie precară, „în condiţiile în care pârâta (n.r. mănăstirea) şi-a înscris în cartea funciară dreptul cu privire la suprafaţa de teren aflată în litigiu. Iar în anul 2011 a învestit instanţa cu o acţiune în revendicare împotriva mai multor pârâţi, prevalându-se de titlul de proprietate din 2009. Mai mult decât atât, nu s-a probat existenţa stăpânirii îndelungate pe perioada cerută de lege, iar o parte dintre construcţii au fost edificate după 2011, când a fost promovată acţiunea în revendicare. Reclamanţii nu au probat elementele posesiei utile, continue şi sub nume de proprietar, pentru a putea obţine dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, în timp ce pârâta a probat, prin intermediul extrasului de informare, că a înscris în cartea funciară a localităţii Stoeneşti, punctul „La schit”, imobilul în suprafaţă totală de 38.382 mp.”, redăm o parte din argumentele instanţei.
Magistratul n-a fost de acord nici cu solicitarea privind instituirea unui drept de superficie asupra terenului, de vreme ce membrii familiei Bîrloiu n-au probat că au construit în baza unei autorizaţii. Astfel, acţiunea le-a fost respinsă pe 22 decembrie 2021, ca neîntemeiată.
Apelul a fost formulat pe 10 ianuarie 2022. După parcurgerea acestei etape, stareţul Modest Ghinea poate relua demersul oprit toamna trecută, de obţinere a hotărârii judecătoreşti, care îi va permite să-şi elibereze terenul de casele ilegale.
Magda BĂNCESCU