Judecătorul de la Tribunalul Argeş a amânat de două ori pronunţarea într-un litigiu sensibil pentru municipalitate. Al treilea termen stabilit pentru emiterea unei sentinţe care ne ţine cu inima strânsă, din cauza şansei mai crescute să pierdem decât să câştigăm, este mâine, 24 noiembrie. O dată istorică pentru Câmpulung care, în urmă cu 27 de ani, promova la rangul de municipiu. Legea 104 din 24 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial patru zile mai târziu, satisfăcea orgoliul a zece orăşele ale ţării, printre care şi al Câmpulungului care, măcar din punct de vedere al populaţiei, avea de două ori mai mulţi cetăţeni care locuiau efectiv aici.
Revenind la evenimentul zilei de mâine, hotărârea aşteptată la Tribunal, prudenţa ne opreşte de la a livra un pronostic, mai cu seamă că, acum o lună, autorităţile noastre au încasat un eşec într-un proces, pe alocuri asemănător celui pentru terenurile de la Mateiaş, cu proprietarul Pensiunii „Nico Pardon”. În cazul vecinătăţilor Mausoleului, acţiunea în instanţă are la bază tot o hotărâre a fostului Consiliu Local, iniţiată de fostul primar Liviu Ţâroiu, la recomandarea fostului secretar Nicolae Ghinea. Procesul lui Ion Boncoi cu Liviu Ţâroiu este continuat de Petre Boncoi cu Elena Lasconi. Este adevărat, primarul Câmpulungului nu este parte în proces, dar ea a depus diligenţele ca acţiunea să nu se piardă, propunând pârâtului, Consiliul Local, să fie de acord cu angajarea unei case de avocatură. Şi bine a făcut, căci a lăsa o asemenea cauză pe mâna juriştilor Primăriei însemna a accepta tacit un verdict previzibil. Totodată, primarul, adică Elena Lasconi, chiar fără să fie ea chemată în instanţă, trebuia să fie cea mai interesată de câştig, deoarece o eventuală pierdere a terenurilor din zona Mausoleului ei i se va imputa cel puţin electoral. În mod nemeritat, ce-i drept, întrucât nu ea a fost cea care a trezit „monstrul adormit” într-o chestiune delicată, care a însemnat decenii de ceartă între Câmpulung, Valea Mare şi Stoeneşti.
La doi ani distanţă de momentul în care primarii PSD-işti Liviu Ţâroiu şi Ion Boncoi făceau echipă la acţiunea de supraveghere a asfaltării parcării Mausoleului Mateiaş, în pregătirea vizitei preşedintelui Klaus Iohannis, s-a pornit „războiul” între părţi, taman de Centenar. Primarul Câmpulungului ne spunea, la acel moment, că el şi colegul de la Valea Mare Pravăţ erau cu documentele pe masă, gata de semnare, înţelegerea fiind zădărnicită de refuzul secretarului Ion Iosifescu de a-şi pune iscălitura alături de restul părţilor implicate în „pacea de la Mateiaş”. Pentru că nu era legal, ne-a explicat juristul comunei Valea Mare, în condiţiile în care municipalitatea n-avea niciun act care să-i dea dreptul să-şi însuşească o „avere” impresionantă, cu o valoare istorică şi arhitecturală deosebită. Şi productivă, întrucât, din încasările anuale, de peste un miliard de lei vechi, ale celor patru subsidiare ale Muzeului Câmpulung – Secţia de Istorie, Secţia de Etnografie, Mausoleul Mateiaş şi Casa Memorială „George Topârceanu” -, cele ale ansamblului de la Mateiaş reprezentau cam 80%. Cum pactul între Ţâroiu şi Boncoi a picat, prin lipsa semnăturii secretarului Iosifescu, urmate de întoarcerea cu 180% a primarului de la Valea Mare Pravăţ în chestiunea renunţării la pretenţii asupra monumentului, comuna a acţionat în instanţă municipalitatea.
În toamna anului 2018, a fost iniţiat procesul împotriva Consiliului Local Câmpulung, căruia i se cere să revoce o hotărâre din ianuarie, acel an, prin care au fost trecute în domeniul public al municipiului pământurile de la Mateiaş, cel de sub construcţii şi cel dimprejur, cu o suprafaţă de peste 14.000 de metri pătraţi. Ce irită cel mai tare în atitudinea vecinilor este următoarea gândire: dacă nu e al nostru, să nu fie nici al vostru. „Nu ţinem morţiş să-l avem noi. Dar dacă nu-l avem noi, nu-l puteţi avea nici voi. Hai să fie de interes judeţean!”, ne spunea secretarul la scurt timp după introducerea cererii la Tribunal.
Dacă Tribunalul Argeş va desfiinţa hotărârea Câmpulungului, intenţiile celor de la Valea Mare erau, acum trei ani, să-şi treacă proprietatea de la Mateiaş în domeniul public al comunei. Şi s-o lase tot în administrarea Muzeului, căci Primăria comunei n-are în obiectul de activitate „muzee”.
De parcă pretenţiile vecinilor de la Valea Mare Pravăţ asupra celor peste 14.000 de metri pătraţi n-ar fi un rău suficient de mare, potenţialele daune cu care s-ar putea alege Câmpulungul, în cazul unui eşec, sunt amplificate de acceptarea în acest proces a altor patru reclamanţi. Este vorba despre membrii unei familii din zonă, care revendică cei aproximativ 3.000 metri pătraţi, cât măsoară parcarea. Fără coasta cu fâneţe alăturată edificiul poate să stea, dar fără parcare… Ar fi groaznic ca Mausoleul să rămână fără „terasa de paradă”, în lipsa căreia nu mai pot fi ţinute ceremonialurile de peste an. Şi nici proprietarul de acolo nu poate face mare lucru în parcare, fiind în zona de protecţie a unui monument istoric.
Deznodământul procesului de mâine s-ar putea să influenţeze următoarea mişcare a juniorului Boncoi, care dă impresia că este condus de tatăl neiertător la adresa municipiului. Cei de la Valea Mare intenţionau – şi nu cred că le-au dispărut planurile – ca aceeaşi procedură să fie urmată şi în situaţia Casei Memoriale „George Topârceanu”. Asta pentru că, în momentul când s-a realizat inventarul public al municipiului, făcut cu ocazia Legii 213/1998, cei de la Câmpulung au introdus în domeniul public nu numai Mausoleul Mateiaş şi suprafaţa de 3.000 metri pătraţi aferentă, ci şi cei 1.500 metri pătraţi, terenul Casei „George Topârceanu”. Şi, după 20 de ani, cei de la Valea Mare Pravăţ s-au trezit că vor să vadă actele de proprietate ale Câmpulungului.