24.9 C
Campulung Muscel
21/07/2024

„Comuna Stoeneşti nu arată bine. Infrastructura, utilităţile, investiţiile sunt la un nivel departe de cel aşteptat în atâţia ani de democraţie”

O musceleancă, din Stoeneşti, care este medic la Bucureşti, ne-a trimis un nou mesaj, de data aceasta despre frumuseţile locurilor natale, pe cale le iubeşte şi le apreciază. Dar, cu toate acestea, ar încânta-o şi mai mult dacă localitatea ar fi „respectată” şi de cei care o populează şi nu ar mai polua nişte locuri de care nu foarte mulţi din ţară se bucură. În plus, când se întoarce acasă să se relaxeze şi să se încarce de energie pozitivă, i-ar face plăcere să poată găsi şi nişte schimbări în investiţiile de infrastructură, la care Stoeneştiul e cam deficitar.

„Probabil, iar mă încadrez în registrul atipicului, dar vă scriu pentru a-mi exprima mulţumirea faţă de zona Muscel şi a comunei mele.

Am revenit acasă, în Stoeneşti, şi m-am bucurat de o frumoasă zi de naştere. Departe de mine gândul unui festin sau al unui bairam demn de vârsta pe care o am.

A fost o zi superbă, senină şi caldă, cum nu-mi amintesc să fi avut în viaţa mea de adult. Am stat în grădina copilăriei, cu familia şi oameni dragi, am văzut Priseaca şi mi-am dorit să pot zbura cu parapanta, la fel ca fericiţii de Icari din week-end. Am adus un mic omagiu luminat oamenilor iubiţi, plecaţi dintre noi, dar a căror amintire o port veşnic în suflet, m-am plimbat pe uliţa copilăriei, ba chiar am vorbit – de la distanţă – cu unii vecini.

Când rutina citadină îţi erodează încet răbdarea, toleranţa şi îţi pune la încercare iubirea faţă de semeni, mă întorc acasă să revin la ceea ce sunt şi pot face.

Nu sunt naivă. Comuna Stoeneşti nu arată bine. Sau nu arată aşa cum ar trebui. Infrastructura, utilităţile, investiţiile sunt la un nivel departe de cel aşteptat în atâţia ani de democraţie. Ritmul schimbării este atât de lent… dar schimbările vin când şi noi, oamenii, cetăţenii, dorim să fie bine. Extrapolarea binelui personal la nivelul micii societăţi rurale ar trebui să fie un deziderat colectiv. Pare atât de greu să mai crezi în valorile primordiale când superficialitatea, ipocrizia, lipsa respectului, a corectitudinii şi a demnităţii sunt promovate intensiv şi abuziv la nivel naţional.

Sună desuet, dar schimbarea vine din noi, numai atunci când crezi din tot sufletul în ea. Gesturile de bun simţ: NU ARUNC chiştocul de ţigară, pet-ul, ambalajul de la junkfood pe marginea amărâtului de drum, NU VĂRS borhotul pe prundul Dâmboviţei (ca să nu spun chiar în ea!), trebuie să facă parte din viaţa de zi cu zi.
Nu mă aştept să se facă educaţie civică, dar cum ai grijă de casa ta, de curtea ta, aşa ar trebui să avem grijă de sat, de comună.

Trebuie să protejezi şi să cultivi frumosul, natura. Fiindcă, dacă ar dispărea sub betoane, gunoaie şi nepăsare, nu vom avea nicio scăpare. Iar agonia va fi dureroasă şi lungă.

Revenind la frumosul de acasă… pentru mine e aproape sacru. Fiindcă îmi dă un sens anume şi energia să mai trec peste o săptămână de muncă, în trafic, poluare fonică şi chimică, stres psihic.

Îi înţeleg pe orăşenii care pleacă duminica şi aglomerează drumul judeţean. Fiindcă, probabil, şi ei caută acelaşi lucru ca mine, ca noi. Şi probabil la fel de mult aşteaptă să se întoarcă vinerea. Indiferent de oră şi vreme. Fiindcă ce iubeşti, preţuieşti. Cu respect, Andreea.”

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!