ADEVĂRUL CREŞTIN
(continuare din numărul trecut)
Deci evlavia nu constă în scutirea de suferinţe şi încercări, „În Mine aveţi pace, în lume aveţi necazuri”, zice Domnul Isus. Poate că îţi vine greu să accepţi, şi chiar nu poţi pricepe cum să-ţi poţi păstra bucuria deplină până şi în cele mai grele suferinţe. Ce lucru minunat! În prezenţa lui Dumnezeu, se revarsă asupra noastră, din inima Lui, lumină neîntreruptă şi putere prin care sunt nimicite toate influenţele întunericului şi ale lumii. Astfel că cele mai mari suferinţe lăuntrice sunt transformate prin harul lui Dumnezeu în bucurie lăuntrică. Cine înţelege, să înţeleagă! Rămâi în Dumnezeu şi vei vedea lucruri minunate! Credinciosul va vedea că şi crucea şi suferinţele ne conduc la o mai strânsă legătură cu Dumnezeu, mai mult decât orice altceva. „Această legătură sau părtăşie intimă cu Dumnezeu este cu atât mai scumpă cu cât devine mai inaccesibilă firii josnice şi păcătoase, care se iubeşte numai pe sine şi îşi caută plăcerea numai în ea însăşi negăsind nici un har în Cel Răstignit şi nepunând preţ pe întâlnirea cu El, dincolo de simţuri”, spunea cândva un credincios.
Mai departe, în prezenţa lui Dumnezeu, omul e gata de orice: e gata pentru rugăciune şi e gata pentru lucrare. în poziţia aceasta fericită, poţi sta bucuros şi în linişte deplină la picioarele Domnului Isus, dar tot aşa de bucuros poţi pleca să-I împlineşti poruncile Lui. Te vei ruga cu inima şi vei lucra cu mâinile. Nici o muncă nu ni se va părea neplăcută; ea ne înviorează la fel ca rugăciunea. În prezenţa lui Dumnezeu, totul se schimbă. Este adevărat ce spunea o credincioasă: „Trebuie să ai ore precise pentru a te deprinde să scai în prezenţa lui Dumnezeu; altfel, gândurile ţi se împrăştie, cazi în lenevie, îţi pierzi puterea şi, pe nesimţite, te îndepărtezi de Dumnezeu; şi nu observi că te-ai îndepărtat, decât atunci când nu mai este nici o nădejde să te poţi întoarce. De aceea, rugăciunea este lucrul cel mai important. Dar pentru a-ţi păstra credincioşia în rugăciune, trebuie să fii ordonat şi credincios în toate treburile zilnice. Una fără cealaltă nu se poate. Nu vei avea şi nu-ţi vei putea păstra odihna în timpul lucrului, decât dacă te retragi mereu în singurătate şi-ţi potoleşti setea inimii, prin rugăciuni, la izvorul vieţii veşnice.
Dacă trăim astfel în bucurie şi durere, în activitate şi rugăciune, zi şi noapte în prezenţa lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu va fi pentru noi totul în toate şi făptură nu va mai conta. El ne va umple inima. Acum pacea a ajuns mare şi bucuria, extraordinară. Dorinţa şi rugăciunea mea este ca şi tu să poţi trăi şi experimenta lucrul acesta. Atunci viaţa ta în prezenţa lui Dumnezeu va fi o obişnuinţă. Du-te în singurătate, caută-L pe Dumnezeu până-L vei găsi şi să ştii că orice îndemn spre El şi orice dorinţă după El au fost trezite în tine de Dumnezeu însuşi. Tocmai aceasta este dovada că Dumnezeu vrea să te aibă: tu porţi în inimă un dor după El. Dă ascultare acestui îndemn şi vei trăi lucruri minunate în prezenţa lui Dumnezeu. Cine ar putea să le descrie? „Ferice de cine cu trup şi suflet se afundă/ În a dragostei fără de margini undă,/ Unde nu e timp, nici spaţiu, nici făptură/ Şi furtunile nu mai găsesc spărtură.” Aşa cânta unul dintre sfinţii de altădată. Ce bine ar fi să trăieşti şi tu lucrul acesta! Şi să poţi spune din experienţă: „În Dumnezeu trăiesc şi mă mişc şi sunt!” Harul să-ţi vină în ajutor!
Piedici în calea comuniunii cu Dumnezeu
„Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” (Amos 4.12). Sufletul omului nu poate ajunge la odihnă, până când nu-şi găseşte odihna în Dumnezeu. Năzuinţa ta lăuntrică e îndreptată spre Dumnezeu. El însuşi a pus năzuinţa aceasta în tine. Dar ce puţini sunt oamenii care-şi găsesc deplina lor mulţumire în Dumnezeu! Tu să faci parte din aceştia puţini. Dumnezeu să fie totul pentru sufletul tău. Dumnezeu însuşi vrea să-ţi umple sufletul. Dar pentru aceasta trebuie să fie date la o parte piedicile care caută să te ţină departe de El. „Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” (Amos 4.12). „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!”(Isaia 57.14). Vom enumera câteva piedici care te opresc să intri în prezenţa lui Dumnezeu. Trebuie numai să vrei să le dai la o parte.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”,
de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424