Cap. IV
CĂMINUL CREDINŢEI ŞI ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR
5.Căminul credinţei în perspectiva timpului şi a veşniciei
b)Familia este mântuită de Dumnezeu. Familia lui Noe, descrisă în Geneza 6-9, poate ilustra gândul că familia creată de Dumnezeu este transferată apoi pe terenul mântuirii. Pe când orice făptură îşi stricase calea, iar pământul devenise plin de silnicie, Noe este o excepţie, pentru că el a primit îndurare. El nu era mai întâi credincios, ca apoi să capete îndurare, ci mai întâi a primit îndurare, iar după aceea a fost un om neprihănit şi drept, care umbla cu Dumnezeu, în generaţia aceea de oameni aflaţi într-un adânc faliment spiritual. Alături de Noe erau şapte persoane apropiate, care alcătuiau familia sa, despre care Scriptura nu lasă nici cea mai mică impresie că erau credincioşi: nici soţia, nici fiii săi, aşa cum nimeni din generaţia aceea nu era credincios şi totuşi toţi şapte au fost transferaţi pe terenul mântuirii, prin îndurare, fiind introduşi în corabia mântuirii, cu care vor parcurge vremea grea de judecată. Dar, ca şi înainte de potop şi imediat după potop, Dumnezeu avea doar un singur om credincios cu care vorbea, Noe.
După un timp însă, această familie s-a strâns în jurul unui altar, ceea ce a permis ca lucrurile să se schimbe. Se spune: „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul”” Geneza 9:1. Numai după potop, dialogul între cer şi pământ s-a extins, Dumnezeu vorbind acum şi cu fiii lui Noe. Binecuvântările oferite prin legământ statornic nu erau consecinţa judecăţii prin apele potopului, ci a mântuirii de la altarul pe care se aduceau arderi de tot. Pe acest teren al mântuirii, unde la început Noe era singurul credincios prin îndurare, după întâlnirea de la altar vor fi toţi fiii săi mântuiţi, prin aceeaşi îndurare a lui Dumnezeu.
Din aceeaşi împrejurare mai putem remarca cum înainte de potop se folosea expresia: „Cu tine fac un legământ” Geneza 6:18, în timp ce după momentul sfânt de la altar se va spune: „Iată, Eu fac un legământ cu voi” Geneza 9:9. Noe, iniţial singurul mântuit prin îndurare, va institui în familie rânduiala altarului, care va avea putere, prin jertfă, să-i mântuiască pe toţi cei din casă, extinzând astfel îndurarea lui Dumnezeu.
c)Familia este binecuvântată de Dumnezeu. Tot familia lui Noe ilustrează un al treilea gând, şi anume că familia creată şi mântuită de Dumnezeu este apoi binecuvântată şi folosită de El pentru interesele sau scopurile Sale. Ei îi va reveni răspunderea de a prelua şi de a perpetua creaţia lui Dumnezeu pe această punte peste judecata divină, care a şters tot ceea ce Dumnezeu a făcut mai înainte de potop: „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul”” Geneza 9:1,7-9. Familia credinţei este astfel un mijloc pus la dispoziţia Creatorului pentru împlinirea căilor Sale pe pământ. În aceasta strălucesc îndurarea, harul şi înţelepciunea Lui, care-l creează pe om şi care apoi îl fac colaborator în actul creator. Este o taină, în adevăr, că familia creată de Dumnezeu devine, prin naşterea copiilor, un instrument la dispoziţia lui Dumnezeu în extinderea creaţiei.
d)Familia este folosită de Dumnezeu. Familia, pe lângă rostul trecător sau pământesc, are o perspectivă cerească, fiind împlinită de Dumnezeu printr-un destin ceresc Efeseni 3:14-15. În adevăr, alături de familiile de pe pământ, sunt şi familii în cer: o familie divină, formată din Dumnezeu Tatăl şi din singurul Său Fiu şi o altă familie, alcătuită din Domnul Hristos şi din cei credincioşi, „soţia” sau „trupul” Său. „Taina aceasta este mare, vorbesc despre Hristos şi despre Adunare”. Această familie cerească este esenţa sau scopul creaţiei lui Dumnezeu, faţă de care familia de pământ este numai un mijloc folosit de Dumnezeu. Întâia creaţie este un instrument, în timp ce a doua creaţie este un scop al gândurilor tainice din fiinţa lui Dumnezeu, pe care Scriptura ne ajută să le înţelegem, fie măcar în parte, atunci când vorbeşte despre acei „mulţi fii aduşi la slavă”, între care „Domnul Isus Hristos este Cel întâi născut între mai mulţi fraţi”. Din această perspectivă, familia este strămutată de pe pământ în cer sau este transferată din timp în veşnicie, în 1ocuinţa cea veşnică a lui Dumnezeu.
e)Familia este împlinită în Dumnezeu. Repetând, putem spune că familia creată jos, pe pământ, prin putere, este mântuită prin îndurare, este apoi binecuvântată şi folosită pentru împlinirea pe pământ a gândurilor lui Dumnezeu, iar în final, este împlinită, fiind transferată în cer, alături de Dumnezeu. Acolo nu vor mai fi nici bărbaţi, nici femei, ci toţi vor fi copii ai lui Dumnezeu, alături de Cel întâi născut din Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. În această perspectivă cerească, familia va fi împlinită de Dumnezeu când se va muta în cer; iar acolo, pierzându-se în mulţimea fiilor lui Dumnezeu şi dezbrăcându-se de aspectul ei trecător sau omenesc, familia va fi îmbrăcată într-un caracter ceresc, purtând veşminte cereşti, în locuinţa veşnică a lui Dumnezeu.
(Continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3
Telefon contact: 0745.021.424