Ce s-a întâmplat vineri după amiază, la o şedinţă extraordinară – extraordinar de jenantă! -, mi-a amintit o replică rămasă fără replică, oferită de Elena Lasconi ca răspuns la o întrebare primită la o dezbatere mai veche. „Ce se întâmplă în Primărie nici Doamne, iartă-mă nu ştie!”, a glumit primăriţa, deşi a simţit, cu repetiţie, pe pielea ei că pasarea responsabilităţii către Cel de Sus îi dăunează sever. Ca martor al schimbului de „înţepături”, voalate sau directe, din Consiliul Local, câteodată, mă pun în locul interlocutorilor primăriţei şi mă întreb cum aş riposta eu. În cazul acesta, simplu. Păi, tu ca primar, care tocmai ai reorganizat Primăria, comprimând serviciile şi mutând angajaţii cum ai gândit mai bine, trebuie să ştii ce se întâmplă în Primărie. Am înţeles că nu ştiai ce era în Primăria pe stil vechi, dar în Primăria cea nouă, schimbată după propria viziune, nu mai funcţionează scuza cu Doamne – Doamne scos la înaintare.
Dar eu îmi imaginez primarul perfect, care nu există. Deşi, în cazul Elenei Lasconi, e pentru binele ei, înaintea binelui public, să ştie ce este în Primărie. Şi, mai ales într-o Primărie în care este „săpată” ca la balamuc. Nu s-a pomenit până acum ca trepăduşii din subordinea primarului să-l saboteze în halul în care i se întâmplă acestei femei, care continuă să ignore o acţiune cu final previzibil. Terfelirea imaginii sale porneşte din interior şi este amplificată de o campanie agresivă în exterior, în spatele ambelor fronturi fiind, cel mai probabil, aceleaşi personaje cu rol de dirijori.
De aceea zic că ea ar trebui să ştie ce se întâmplă în Primărie. Pentru că ea pică prost în ochii oamenilor, când subordonaţi neglijenţi, poate, neatenţi, în cazul celor pe care pune presiune, neavând oameni între care să împartă sarcinile grele, greşesc grav. I s-a întâmplat vineri după amiază, când era programată o şedinţă extraordinară pentru aprobarea unor urgenţe. Numai că ceea ce aţi văzut în spaţiul public, graţie transmisiunii sfertului de oră de discuţii inutile, n-a fost o greşeală. Nu cred. După o repriză de ciondăneală între primăriţă şi doi membri ai opoziţiei, de la POL şi PSD, urmată de secvenţa tensionată avându-i protagonişti pe Zanvetor şi Şain, poftim belea! Avizul Comisiei Juridice, de nelipsit la toate proiectele de hotărâri, lipsea!
De ce lipsea? Pentru că doi dintre membrii Comisiei 5 erau în concediu. Departe de a-i face vinovaţi pe State şi pe Blidaru, care, din vacanţă, n-au tras o fugă la Primărie, ca să semneze documentaţia de şedinţă! Oamenii erau plecaţi şi nu aveau de unde să ştie că Executivul are de gând să ţină o şedinţă neprogramată. Chiar dacă au văzut pe e-mail mapa cu materialele, nu erau obligaţi să-şi întreruptă concediul, că „ardea” la Primărie finanţarea pentru Sport! Până la urmă, şi dacă era vorba despre ceva cu adevărat important, era dreptul lor să profite de liberele de la serviciu.
Nu aici a fost vina, deşi primăriţa a avut o tentativă de a-i învinovăţi pe consilieri, că nu anunţă când pleacă în concediu. Ar fi chiar culmea să anunţe la Primărie aşa ceva! Sunt cumva sub supravegherea ofiţerului de probaţiune, după o condamnare cu suspendare, ca să anunţe când părăsesc localitatea?! Cum să le ceri aşa ceva?! Exclus! Şi dacă era şedinţa ordinară, despre care ştiu că se ţine la sfârşitul lunii, se puteau învoi fără probleme.
Problema era chiar în ograda Primăriei, mai exact a Secretariatului, care organizează şedinţa de Consiliu şi care are obligaţia să se asigure că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru desfăşurarea dezbaterii. Condiţii care, vineri, nu erau îndeplinite. Şi cu toate acestea, şedinţa a început, a continuat şi, când să se voteze primul proiect de hotărâre, a fost oprită de un anunţ al secretarului Ramona Simion. Mai exact, aceasta i-a lăsat pe Şain şi pe Zanvetor să se zgârie pe ochi, după ce Lasconi şi-a luat, la rândul ei, nişte ciupituri de la opoziţie, abia apoi a dat vestea.
Celor care n-au fost pe fază la gesturile Ramonei Simion din timpul şedinţei le spunem noi cum s-au succedat. În timp ce Elena Lasconi explica întârzierea aplicării procedurii de acordare a finanţărilor nerambursabile de către aceiaşi angajaţi lenţi, Ramona Simion i-a făcut semn şefei Juridicului să-i aducă un dosar de la biroul aflat la parter. Mihaela Filipescu s-a conformat şi a adus mapa, în timp ce Lasconi schimba o vorbă – în contradictoriu, bineînţeles – cu Ivan. Şedinţa se putea termina în acest punct, mai cu seamă că informaţiile cerute ajunseseră la destinatară, însă Simion a permis continuarea ei. Continuare care a inclus momentul în care Zanvetor l-a provocat pe Şain cu „ipocrizia” mesajului acestuia.
Abia în momentul în care de la prezidiu se simţea că pierde Zanvetor, pe care Şain îl dovedea cel puţin vocal, „meciului” i s-a pus punct cu anunţul referitor la imposibilitatea votului. Puţinii aleşi prezenţi în sală nu puteau vota din cauza lipsei avizului de la Comisia Juridică, aşadar, nu numai că au fost puşi degeaba pe drumuri la Primărie, dar s-au şi „împuns” degeaba.
După risipirea surprinderii care te încearcă pe moment, firesc, îţi pui nişte întrebări. De ce secretarul Ramona Simion n-a verificat existenţa avizelor comisiilor de specialitate înainte de şedinţă? Când putea s-o anunţe şi pe Elena Lasconi că întrunirea nu poate avea loc, putea să-i anunţe şi pe consilieri că se amână dezbaterea la o dată ulterioară. De ce secretarul Ramona Simion a simţit nevoia să consulte mapa cu semnăturile comisiilor abia în timpul discuţiilor, pe durata cărora tensiunea avea un trend ascendent? Şi când, probabil, a realizat că sunt şanse, din cauza reacţiilor aprinse ale aleşilor din opoziţie, să nu treacă nimic de pe ordinea de zi? De ce aceasta nu i-a contactat pe consilierii Comisiei Juridice ca să afle pe unde umblă de n-au semnat? Întreb din următorul motiv. Ea, cu gura ei, a spus în plen că a vorbit cu Comisia 4 şi Comisia 1. „Comisia 5 am aşteptat să vină.”, o citez pe Simion, care putea vorbi telefonic şi cu membrii ei, nu doar să-i aştepte.
Dacă tărăşenia asta nu miroase a „lucrătură”, aştept să mă lămurească Lasconi ce i s-a părut ei că a fost.