Anunţ special pentru toţi tablagiii refugiaţi la umbra garajului, a cărui funcţie de „loc de socializare” printre vechituri casnice am înţeles-o mai bine în teren: de astăzi, Primăria are la îndemână un set de reguli, în baza cărora vă lasă fără şopronul de lângă bloc. La al cărui adăpost nişte pensionari cu fizic de grupă de risc pentru Covid ignorau demolările de lângă ei. Tablele cădeau, ei chicoteau, dar, câteva zile mai târziu, ne-am convins că aceea era petrecerea de adio, la despărţirea de garaj. Vecinii conştienţi că a te pune cu autoritatea locală înseamnă debit la Primărie şi executare silită pentru recuperarea lui, prin popriri pe pensii şi salarii, s-au supus ordinului. Nici ei n-au făcut-o de plăcere, dar au realizat că nu câştigă o luptă cu verdict previzibil. S-a dat o hotărâre de Consiliu Local, pe care n-a atacat-o nimeni în Contenciosul Administrativ, este în vigoare şi are putere de lege locală. Şi nici alte litigii generate de proiectul autorităţilor nu sunt înregistrate la Judecătorie, în ciuda ameninţărilor celei mai nevrotice dintre garajişti că-şi contactează avocatul. Ca să-i arate, probabil, cum plăteşte impozit pe numele altuia. Ce judecător le-ar da câştig de cauză unora cu situaţii alambicate: construcţie neautorizată + construcţie vândută + construcţie netransferată în acte de la un „proprietar” la altul?
Mai sunt 11 zile în care gruienii şi vişoienii somaţi trebuie să ridice anexa provizorie de vreo 30 de ani, la expirarea cărora administraţia intenţionează să contracteze firma de demolări. În Grui, tot s-a demolat, nu impresionant ca număr al construcţiilor dispărute, dar a fost un semn, să-i zicem, de bunăvoinţă sau de înţelegere din partea titularilor, văzând că Primăria nu le ia mai chirie. A fost şi acesta un semnal că primăriţa nu glumeşte. Pentru unii.
Lângă parcul din Grui şi-au făcut garaj şi cetăţeni care n-au avut niciodată maşină, pentru că, înainte de Revoluţie, când a început „tinichizarea” cartierului, dacă avea unul, cum era să rămână altul mai prejos?! Aşa s-a ajuns la câte două rânduri de ruginituri, care au obturat intrarea într-o parcare altădată generoasă, cu toate că nu erau atâtea maşini când s-a construit cartierul. În schimb, în Vişoi, într-o parcare la fel de mare, chiar mai mare, cu garaje dispersate şi pe mijloc, şi pe margine, nu s-a mişcat o tablă de la locul ei. Aici, lumea nu crede în demersul Primăriei, care astăzi mai face un pas.
Ideile principale ale unui regulament, din care vă prezentăm în această ediţie câteva fragmente, sunt următoarele. În caz că vă bate gândul să vă lăsaţi maşina în interior, ca să blocaţi acţiunea de demolare, riscaţi să v-o blocaţi înăuntru, căci garajul se va sigila. Ai rupt sigiliul aplicat de Poliţie, ţi-ai făcut de lucru. În cinci zile de la sigilare, e musai să te prezinţi la Primărie, la discuţii, la care, mai mult ca sigur, consimţi demolarea. Dacă nu te duci, autoturismul ajunge în curtea ADP, unde termenii recuperării lui implică nişte costuri. Cum, de altfel, va costa totul în momentul în care autorităţile vor prelua munca pe care refuză s-o întreprindă posesorul de garaj.
În cazul celor care au nesocotit obligaţia eliberării interiorului de lucrurile depozitate, acestora le face „curăţenie” tot Primăria, împreună cu firma de demolare. Bunurile găsite în interior vor fi duse în spaţiul Pieţei Grui, de unde aveţi obligaţia să le ridicaţi în cel mult 30 de zile. Bineînţeles, după ce achitaţi tot deranjul cu demolarea coşmeliei, ridicarea şi transportul acareturilor. Dacă nu veniţi şi/sau dacă nu plătiţi, ce se poate se vinde la licitaţie.
Prin urmare, rămâne la aprecierea omului ce alege: conformarea sau „răscularea”, care îl aduce, mai mult ca sigur, în situaţia de debitor la bugetul Câmpulungului. Rămas şi fără garaj! Există îndoiala în sufletul unora dintre cei care au renunţat la magherniţa care a îmbătrânit odată cu ei că, poate, unii vor rămâne cu garajele intacte. Nicidecum. Elena Lasconi este hotărâtă să cureţe cartierele şi de amenajările de pe terenuri private, lângă blocuri, chiar dacă îi va lua mai mult timp, din cauza formalităţilor ceva mai complicate. Sunt destui care au impresia că nu se poate. Se poate, pentru că sunt neautorizate şi, ca orice construcţie lipsită de aprobări de la Primărie, poate fi desfiinţată.
Amintiţi-vă cât de vehement era Călin Andrei, după furtuna din 2005, când îi băgase în sperieţi pe proprietarii de apartamente de la etajul IV că îi pune să-şi demoleze acoperişurile lipsite de proiect. Cinstit vorbind, au zburat la vijelia, care, într-un final, l-a zburat şi pe primar din funcţie, şi acoperişuri făcute de firmă, nu numai de meşteri particulari, care au lucrat, cot la cot, cu proprietarul casei. Iar blocul nu este domeniul Primăriei, aşa cum sunt terenurile ocupate de garaje, ci proprietatea cetăţenilor, acoperită cu o învelitoare neautorizată, prin urmare, supusă desfiinţării. Deci, se pot demola garajele de pe terenuri private, care, probabil, până la acest moment, au şi fost depistate.
Ne aşteptăm ca, la şedinţa de astăzi, să auzim propuneri de îmbunătăţire a procedurii de demolare puse în practică de Primărie, căci ar fi păcat ca regulile propuse de Executiv să conţină iar fisuri, pe care unii dintre garajiştii cu bani de cheltuit pe procese să le exploateze în instanţă.
Astăzi primesc „undă verde” regulile după care Primăria face demolarea garajelor
