Săptămâna trecută, Câmpulung s-a alăturat celor 80 de localităţi în lacrimi şi disperare. În timp ce românii din jumătate de ţară plângeau pierderea caselor şi a animalelor din bătăturile măturate de viituri, câmpulungenii jeleau Zilele Municipiului. Asta da solidaritate şi compasiune faţă de nenorocirea miilor de oameni în suferinţă, rămaşi, în multe cazuri, fără nimic! La Câmpulung, tragedie adevărată, nu apocalipsa de la televizor, care nu le-a inspirat puhoaielor de înfometaţi şi cheflii din târg nicio brumă de recunoştinţă că nu suntem noi în locul nefericiţilor rămaşi pe drumuri. Noi vrem paranghelie! Şi dacă n-o avem, s-o ghilotinăm pe blondă în Piaţa Primăriei!
Citeam la o răsculată împotriva primăriţei, una dintre sutele care spumegă de furie, că a trecut weekend-ul fără să-şi potolească pofta cu un hârdău de hamsii prăjite, că venetica a întrerupt o frumoasă tradiţie a Câmpulungului. Alo, madam, frumoasa tradiţie a Câmpulungului a fost întreruptă, anul trecut, de pandemie. Şi întreruptă trebuia să rămână, căci în pandemie suntem şi acum! Dar Elena şi Nicu, de fapt, Nicu şi Elena, căci domnul profesor şi-a amintit, pe final de 2020, că epistola lui Neacşu împlineşte 500 de ani, în caz că nu aveau destul de lucru, şi-au făcut. Ghinionul nostru a fost că Guvernul, neavând ce face cu banii, ne-a dat 2 milioane de lei, ca să-şi pună Lasconi târgul în cap şi cu ce face, şi cu ce nu face.
Nu ştiu ce stare vă inspiră dumneavoastră „Scrisoarea lui Neacşu”, dar eu m-am săturat să aud de ea. Reacţia dezgustătoare a publicului mă face să nu mai vreau să aud de ţidula unui negustor, până la urmă, pe care îl slăvim de parcă ne-a lăsat cronicile marelui cărturar Cantemir. Ne-a lăsat o notă informativă, nu un letopiseţ, care nu merită nervii, timpul şi banii consumaţi, răsplătiţi cu un „huo” colectiv pentru catastrofa reprogramării Zilelor Câmpulungului. Dacă era după mine – bine că nu e -, le reprogramam în 2022, ca să aibă norodul motiv real să urle. E doar părerea mea, nu a ziarului, aşa că nu e cazul să vă puneţi cu bolovani pe geamurile redacţiei. Motiv real există ca să nu le ţii, nu invers. Valul 4 a pătruns în România, iar masele de oameni adunaţi la trei seri de concerte însemnau o revenire rapidă a bolii în oraş.
Păcat că n-au gândit aşa şi organizatorii, care aveau pretextul perfect de a se scuti de consumul nervos cu un eveniment blamat în toate variantele. Dacă se ţinea în varianta de lux, se prăduia bugetul cu 600.000 de lei. Dacă primăriţa alegea varianta economică, iar era rău. De aia era bine să nu fie deloc. Şi aşa nu ne fac niciun serviciu, nu aduc niciun beneficiu de imagine sau câştig material.
Eu n-am crezut niciodată şi nu cred nici acum în promovarea Câmpulungului cu Zilele Municipiului. Oraşele mari duduie de concerte şi evenimente care aspiră public internaţional, fie că sunt festivaluri de muzică ori de film, spectacole de operă ş.a.m.d. Bucureştenii, clujenii, ieşenii, timişorenii, sibienii, etc. nu vor fi niciodată turiştii Câmpulungului, la Zilele Municipiului, pentru că sunt sătui să-i vadă pe Delia şi Smiley. Nu se obosesc să bată drumul la Câmpulung nici măcar cei de la Piteşti şi Mioveni, căci şi acolo mondenul este mult mai agitat decât la Câmpulung, al cărui public este format preponderent din muscelenii de la ţară. Aceştia sunt vizitatorii noştri.
Nu ocolesc subiectul achiziţiei ratate de săptămâna trecută, care mi-a produs o senzaţie neplăcută prin momentul ales pentru finalizare: cu câteva zile înainte de sărbătoare. Exact cum făcea Liviu Ţâroiu, dar el nu avea de ce s-o ţină înainte cu trei săptămâni – o lună, de vreme ce colabora cu aceeaşi firmă, şi la Zilele Municipiului, şi la Toamna Musceleană, şi la iarmaroacele de pe Bulevard. În 2021, Primăria a reclamat oferte neconforme cu cerinţele solicitate, la ambii înscrişi la procedură, situaţie care nu s-a pomenit în timpul lui Liviu Ţâroiu, când nu se înscria decât o singură firmă şi aia îndeplinea tot ce scria în caietul de sarcini. Şi la adresa fostului primar n-am auzit niciodată pe cineva cerând să-l salte DNA-ul! Niciodată! Nici când ciuguleau nişte şmecheri pe seama domeniului public, tot la Zilele Municipiului, înainte să se lucreze cu un organizator de evenimente. Nici când a dat contract după contract aceleiaşi firme care lucrează încet şi prost, cazul podului de pe Şoseaua Naţională, Pieţei Primăriei, Bulevardului „Pardon” şi străzilor Plăieşi şi Ion Ţicăloiu. Nici când lucrările au sărit peste procedura de achiziţie, cazul esplanadei de la Piaţa Mare. Nici când a recepţionat şi plătit lucrări neterminate, cazul străzii Gruiului. Nici când i-a căzut în râpă carosabilul proaspăt asfaltat, cazul străzii Richard, unde s-a plătit de două ori aceeaşi lucrare, dar la două firme diferite. N-am auzit pe nimeni cerând vreodată o anchetă pentru vreunul din contractele din mandatele trecute, soldate cu pagube pentru tot chiorul.
În schimb, Lasconi, dacă face mai mult de un contract cu aceeaşi firmă de promovare, este de dat pe mâna anchetatorilor. Şi Ţâroiu a avut mai multe colaborări cu aceeaşi firmă care îi livra calendarele, agendele şi pixurile. În 2019, fostul primar şi-a şi exprimat recunoştinţa pentru parteneriatul excelent cu patronul firmei respective, căruia, la recepţia de Zilele Câmpulungului, de la „Ciobănaşul”, i-a înmânat distincţia sărbătorii. De ce? Pentru publicitatea la adresa Câmpulungului, pe care promotorul o făcea contracost. Ţâroiu l-a premiat, deşi îl plătea din banii noştri ca să ne promoveze. Şi lui Ţâroiu nu i-a zis nimeni că e penibil. Sau impostor.