3.Despre Sfânta Treime
Hristos, jertfa noastră
În Sfânta Scriptură observăm că Hristos nu este numai Preot şi Jertfă, „Mielul care a fost înjunghiat”, ci este El însuşi Altar. Şi dacă cineva se teme şi se întreabă: „Poate oare Dumnezeu să mă primească în slăbiciunea în care mă găsesc?”, să vină la El fără nici o frică. Aşază-te în Hristos, Altarul cel viu, Jertfa veşnică, Preotul Care te poate face să capeţi trecere înaintea lui Dumnezeu în orice clipă, şi să rămâi acolo! Rămâi în Hristos, într-o dulce meditaţie şi credinţă, şi, oricât ai fi de nevrednic şi de slab, aminteşte-ţi că „altarul sfinţeşte darul”, precum şi că, fiind şi rămânând în Hristos, Dumnezeu nu Se uită la slăbiciunea mea, iar eu ajung plăcut în ochii Lui.
Dragă frate, caută să păstrezi acest adevăr nu numai ca o învăţătură pentru mângâierea şi mântuirea celui neîntors la Dumnezeu, asigurându-l de o deplină şi imediată iertare, dar păstrează-l şi ca o mărturie pentru un neîntrerupt acces la Dumnezeu. „Dacă umblăm în lumină, sângele lui Hristos ne curăţă de orice păcat.” În Hristos, uşa casei Tatălui îmi este deschisă în orice moment.
Hristos, mântuirea, Prietenul şi speranţa noastră
Dar eu Îl am pe Hristos nu numai ca exemplu şi ca jertfă, ci şi ca Mântuitorul meu Care mă izbăveşte de sub puterea păcatului, ca Prieten, Căpetenie şi Călăuză în viaţa mea: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele” a zis El. Ceea ce trebuie să realizăm noi este faptul că Domnul Isus Hristos este mai aproape de noi decât cel mai intim şi mai devotat prieten. Dacă ne-am întoarce privirile şi le-am fixa, în statornicie, cu umilinţă şi încredere, spre Faţa Domnului Isus, El ni Se va arăta în aşa fel încât inimile noastre se vor umple de sentimentul prezenţei Sale. El poate şi aşteaptă să facă acest lucru.
„O, Doamne, când va veni timpul ca Fiul Tău să ne fie mai aproape decât un tată sau o mamă sau un copil? Grăbeşte, Te rugăm, ceasul acesta!” Hristos doreşte să trăiască în tine şi să umble cu tine; şi El poate să facă lucrul acesta. El vrea să-ţi fie tovarăş, ca să nu fii niciodată singur. Nu există greutate sau primejdie în faţa căreia El să nu-Şi îndeplinească făgăduinţa făcută de Iehova în Vechiul Testement: „Eu voi fi cu tine”. Hristos în mine este adevărata mea viaţă şi adevărata mea putere. Dar aceasta, după cum spune apostolul Pavel, este marea evanghelie, taina tainelor ascunsă de veacuri, dar descoperită acum; taina poporului lui Dumnezeu pe care el o numeşte „bogăţia slavei acestei taine”: „Hristos în voi, nădejdea slavei”(Coloseni 1.27). Nu căuta fericirea, ci caută-L pe El însuşi! Pentru orice om nu este decât o singură fericire: dragostea lui Dumnezeu.
Trupul lui Hristos (1 Corinteni 11)
Corintenii nu deosebeau Trupul lui Hristos, şi, în felul acesta, fiecare dintre ei era preocupat de propria sa persoană: „Căci atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia.” (1 Corinteni 11.21).
Principiul Eului era îngăduit acolo să dea nişte roade atât de vizibile şi de urâcioase, încât erau lezate chiar şi sentimentele cele mai fireşti. Noi ne adunăm în unitatea singurului Trup al lui Hristos, adus la viaţă, însufleţit, învăţat şi stăpânit de un singur Duh. Şi, desigur, gândul nostru, adunându-ne astfel, n-ar trebui să fie nici mâncarea pe care am adus-o, nici partea pe care o vom avea în adunare, ci bunătatea şi harul demn de admirat ale Celui Care ne-a încredinţat în paza Duhului Sfânt, Care nu va întârzia, dacă aşteptăm totul cu smerenie de la El, să arate fiecăruia locul şi lucrarea care i se cuvin, fără a trebui să ne facem griji în această privinţă. Chiar dorinţa după sfinţenie şi după pregătirea pentru răpire este un lucru trist, daca nu urmăreşte zidirea întregului Trup. În orice dorinţă după curăţire şi după sfinţire, te învârteşti pe loc, dacă te mărgineşti la a căuta mulţumirea şi înaintarea ta personală! Încă n-ai înţeles şi n-ai văzut că noi suntem chemaţi, îndreptăţiţi, sfinţiţi şi proslăviţi, nu pentru meritele noastre, ci pentru că Domnul Isus aşteaptă să I se pregătească Mireasa.
Desăvârşiţi în Hristos
Voi sunteţi desăvârşiţi în Hristos! Această desăvârşire este partea copilului lui Dumnezeu, chiar a celui mai slab, a celui .mai puţin cunoscător. Toţi copiii lui Dumnezeu au totul deplin, adică sunt desăvârşiţi, în Hristos. Apostolul Pavel nu zice: „veţi fi”, nici: „poate că sunteţi”, „nădăjduiţi să fiţi” sau, „rugaţi-vă să fiţi”, ci prin Duhul Sfânt, el spune hotărât: „Voi sunteţi desăvârşiţi în Hristos”. Aici este adevăratul punct de plecare pentru creştin şi înseamnă să răstorni totul dacă îţi faci un scop din ceea ce Dumnezeu a făcut doar un punct de plecare. Dar va spune cineva: „N-avem noi păcate, lipsuri, slăbiciuni?” Negreşit că le avem. Avem păcate în noi, dar nu asupra noastră. Înaintea lui Dumnezeu, noi nu suntem în noi înşine, ci „în Hristos”. În El suntem desăvârşiţi.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424