37.4 C
Campulung Muscel
17/07/2024

Hristos Domnul, în chipull săracului… (Matei 19.16-26)

Evanghelia tânărului bogat. Aşa a numit înţelepciunea învăţătorească a Biserii textul acesta din Matei (19.16-26). Astăzi, i-am putea spune Evanghelia îmbogăţirii tânărului. Un soi de exerciţiu asupra competenţelor mântuitoare. La vremea în care ne trimitem copiii la studii răsunătoare în domenii variate şi aproape necunoscute nouă, la încântarea pe care o avem când le vedem diplomele trebuie să adăugăm exerciţiul propus tânărului acestuia de Iisus Hristos. Evanghelia ne vădeşte că nu-i uşor să fii tânăr! Fiecărei generaţii tinere i se impun exigenţe, multe parte din refulările generaţiei adulte care o educă. De unde greutatea tinereţii. Dar şi un ideal de viaţă, care nu vine de la oameni, ci este propunerea lui Hristos pentru sufletul tânăr.
Evanghelia Duminicii acesteia ne descoperă că tinereţea este, mai ales, un dar de Sus şi un exerciţiu de limpezire. O stare de viaţă nu o împlinire de reţete, fie ele şi cu iz duhovnicesc. Dialogul consemnat e simplu. Între Dumnezeu întrupat şi un tânăr care crede că simpla cunoaştere şi ţinere a Legii e suficientă întrupării idealului mântuirii. Ca în Evanghelia Duminicii trecute, Hristos dărâmă temelia lui „trebuie”! Dăruieşte Evanghelia ca o opţiune de viaţă nu doar ca o datorie perpetuă. Căci, vă aduceţi aminte, nu putem ierta din datorie, ci doar din adâncul inimii. Tânărul ţinea toate legile, nu puţine, peste o sută, ale unei religii complicate prin legi sistematizate simandicos şi scrupulos. Seamănă cu mulţi din scrupuloşii de azi, care uită Evanghelia, dar înmulţesc gesturile unei spiritualităţi parcă tot mai păgânizate. Mântuitorul loveşte în miezul lor. Căci El, Hristosul, nu vine doar să constate împlinirea Legii, ci pentru a creşte în om dorinţa de desăvârşire. Cuvintele Lui, ca un duş rece pe toate religiozităţile ieftine şi scrupuloase, propunând cunoaşterea de sine, fără fantasme şi fascinaţii lipsite de fundament. Dacă tânărul crede că Dumnezeu e Lege, Hristos îi dovedeşte că e Viaţă. Dacă tânărul crede că ştie ceva, Hristos îi descoperă adevărata cunoaştere: smerenia e virtutea cea mai de preţ, indispensabilă căutării adevărului (Simone Weil). Dar, pe cât se exprimă de uşor acest adevăr, pe atât de greu se împlineşte. De ce alege Hristos Domnul să fie săracii beneficiarii bogăţiei tânărului? Din nevoia de a ne ajuta să-L identificăm acolo unde credem că e mai puţin, în umilinţa sărăciei. În dezagreabila murdărie a cojii de pâine râncede. Suntem avizaţi, cum minunat scria Maica Tereza din Calcutta: „Dacă nu-L recunoşti pe Hristos în săraci, nu-L vei recunoaşte nici în Euharistie”! Căci cele două taine – ale prezenţei lui Hristos Iisus, sunt iluminate de aceeaşi prezenţă care nu se târguieşte când e vorba de mântuire.
De aceea, Ortodoxia, chemarea omului spre desăvârşire, ţine cu sine taina sărăcirii de bună voie, de dragul aproapelui. Acolo unde nu există împlinire a ei suntem simpli bisericaşi, destoinici, cu teme scrise, dar copiate într-un plagiat duhovnicesc periculos. Care ne întristează amar, deşi zâmbim destins… De aici şi reacţia Ucenicilor: „Cine poate atunci să fie mântuit?” şi răspunsul Mântuitorului: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă!” (Matei 19.25-26). Cei care ştiu că e aşa întineresc întru Împărăţia Cerurilor!
Pr. Constantin Necula

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!