6.5 C
Campulung Muscel
30/04/2025

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

2.Despre tainele unei vieţi abundente

Aşteptarea însărcinării divine

Nu se poate, oare, ca tu să fi avut propriile tale gânduri cu privire la calea sau la extinderea acestei lucrări a lui Dumnezeu şi să nu fi aşteptat ca Dumnezeul slavei, potrivit bogăţiilor slavei Sale, să facă pentru tine ceea ce inima omului nu poate să priceapă? Învaţă să-L adori pe Dumnezeu, ca pe Dumnezeul Care face minuni, Care doreşte să arate în tine că El poate să facă ceva supranatural şi dumnezeiesc. Apleacă-te înaintea Lui şi rămâi aşa până când îţi vei da seama că eşti în mâinile unui lucrător divin şi atotputernic. Caută să cunoşti ce şi cum vrea El să facă. Crede că lucrul acesta trebuie să fie ceva care merită cu totul dumnezeiesc, ceva care să fie aşteptat în adâncă umilinţă şi primit numai prin puterea Sa dumnezeiască. Lasă ca următoarele cuvinte „Şi acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea!” (Psalmul 39.7) să fie spiritul oricărei dorinţe fierbinţi şi al oricărei rugăciuni. La vremea Lui, El îşi va face lucrarea.

Intrarea în Locul preasfânt

Nu există nici o clipă din zi, nu există nici o relaţie sau împrejurare în care credinciosul să nu poată rămâne în intimitatea Locului preasfânt. Şi acum, după ce sângele Mântuitorului a fost vărsat, oh, în ce putere dumnezeiască, în ce deplină realitate, în ce temei veşnic, avem acum intrare în Sfânta Sfintelor, în inima lui Dumnezeu şi în dragostea Lui! Ne-am apropiat prin sângele lui Hristos. Sângele ne curăţă în timpul vieţii noastre pământeşti, dându-ne o curăţie care nu încetează niciodată. Nici conştiinţa nevredniciei noastre, nici păcătoşenia care rămâne nu trebuie să împiedice intrarea noastră în Sfânta Sfintelor. Slobozenia de a intra acolo se întemeiază pe puterea şi eficacitatea veşnică, mereu lucrătoare şi nelipsind niciodată, a sângelui scump al Domnului Isus.

Viaţa cu Hristos

Încercările au durat pe tot parcursul vieţii pământeşti a Domnului Isus şi vor ţine atâta timp cât Fiul lui Dumnezeu va trăi în mine. Umblu eu cu Domnul Isus în viaţa mea de fiecare zi? Vino deci, şi aruncă la picioarele Domnului Isus această viaţă proprie şi firea ta cea veche! Apoi încrede-te în El!  Nu te chinui să înţelegi totul, ci vino cu credinţa vie că Hristos vrea să intre în inima ta, cu puterea morţii Sale şi cu puterea vieţii Sale, şi atunci Duhul Sfânt ţi-L va aduce în inimă pe Hristos în întregime: pe Hristos cel răstignit şi pe Hristos cel înviat şi proslăvit. Omul dintâi nu e bun de nimic, trebuie să dispară, şi Dumnezeu intervine pentru a-Şi îndeplini planul Sau în Hristos. Hristos vine pentru a împăca totul, şi totul este refăcut pe un nou temei. Trupul lui Hristos poate lucra fără piedici numai dacă spiritul Eului şi omul vechi din mădularele trupului au fost date morţii.

O perspectivă glorioasă

Să-I făgăduim lui Dumnezeu că noi preferăm să murim, decât să-L facem pe El mincinos (prin a nu da crezare făgăduinţelor Sale pe care El le-a întărit cu jurământ). Încrede-te în Mântuitorul tău Care poate să facă din tine un sfânt ca să trăieşti numai pentru Dumnezeu. Spune-I: „Doamne, mă încred în harul Tău şi vin la Tine ca un cerşetor greu apăsat de povara vinovăţiei mele şi de cea moştenită de la părinţi.” Harul are putere să pună totul în rânduială în viaţa celor ce au curajul să se încreadă în Dumnezeu.

Hristos în noi

Când vom înţelege şi vom recunoaşte, ca şi Fiul, că nu putem face nimic de la noi înşine, atunci Dumnezeu va face totul şi va lucra în noi cu putere. Iar când adevărul locuirii lui Hristos în noi îşi va lua locul pe care trebuie să-l ocupe în viaţa credincioşilor, atunci Adunarea se va îmbrăca în haine slăvite, iar smerenia va străluci în toate mădularele sale, ca frumuseţe a sfinţeniei ei. Adevărata smerenie începe să stăpânească în noi când, în lumina lui Dumnezeu, am văzut neputinţa noastră, am cunoscut nimicnicia noastră şi am hotărât să ne dezlipim de noi înşine şi să alungăm Eul pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să fie totul în noi. Sufletul care a făcut lucrul acesta şi poate să spună: „M-am pierdut pe mine, pentru a Te găsi pe Tine, Doamne!” nu se mai compară cu ceilalţi. Din partea noastră ajunge dorinţa.

  (continuare în numărul viitor) 

Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. 

Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!