Pe 27 ianuarie 2021, Sergiu Cicu a pierdut procesul cu municipalitatea câmpulungeană, care îi impută diferenţe la impozitele achitate deja, pentru intervalul 2014-2019. Suma enormă, de peste 360.000 lei, îi este impusă prin şapte decizii emise de Primărie, toate atacate de Casa de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu” la Tribunalul Argeş. Se întâmpla în luna decembrie a anului 2019, când cererile lui Cicu au fost separate în două litigii. Unul, pentru anularea celor şapte acte contestate, altul, pentru suspendarea măsurii de executare silită pe care Primăria se pregătea s-o aplice instituţiei conduse de Cicu, ales local ALDE la acel moment. Fostul consilier local a câştigat timp, admiţându-i-se suspendarea executării, dar numai până la încheierea procesului pentru anularea deciziilor de impunere. Moment produs la sfârşitul lunii trecute, când directorului Cicu i s-a respins acţiunea împotriva municipiului şi a primarului.
Din cauza calculului greşit al impozitului pe clădirea Clubului ARO, Cicu s-a trezit dator la Primărie cu 364.223 lei!
Cât s-a judecat procesul pierdut, la început de 2021, de directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, acesta reuşise, în urmă cu un an, o suspendare a executării măsurii Primăriei. Mai precis, pe 16 decembrie 2019, reclamantul Sergiu Cicu, în apărarea instituţiei conduse, a oprit, cu ajutorul magistraţilor de la Tribunalul Argeş, Primăria Câmpulung, pregătită să execute silit Clubul ARO, pentru recuperarea obligaţiilor restante, aferente anilor 2014, 2015, 2016, 2017, 2018 şi 2019, cu accesoriile prevăzute de lege. Cicu a atacat în instanţă concluziile raportului de inspecţie fiscală din 24 septembrie 2019 şi l-a angajat pentru a apăra Casa de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu” pe avocatul Ionel Haşotti. Primăria Câmpulung a trimis-o la procesul de la Piteşti pe şefa interimară a Serviciului Juridic, Mihaela Filipescu.
Cicu, prin reprezentantul său, a cerut judecătorului să-i admită cererea de suspendare a efectelor celor şapte decizii de impunere contestate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare. Mai precis, directorul solicita anularea Deciziei de impunere rectificativă, pentru anul 2019, din 24 septembrie 2019, cu o sumă de plată de 89.212 lei, impozit pe clădiri. El a cerut şi anularea deciziilor de impunere pentru diferenţele anilor 2018, 2017, 2016, 2015 şi 2014, toate emise pe 20 septembrie 2019. Diferenţele generate de faptul că nu s-a stabilit corect impozitul pe clădiri pentru fiecare dintre anii cuprinşi în intervalul 2014-2018 arătau astfel: 89.179 lei, pentru anul 2018, la fel şi pentru 2017, 11.862 lei, pentru anul 2016, 11.758 lei, pentru 2014, cea pentru 2015 fiind menţionată ulterior. Lui Cicu i s-au imputat şi penalităţi de întârziere, de 61.275 lei, printr-o decizie din 25 septembrie 2019, care se dorea anulată şi aceasta. Dar, până la anulare, care se judeca într-un proces separat, directorul urmărea suspendarea executării silite.
Avocatul lui Cicu a invocat „grave vicii de procedură ale inspecţiei fiscale”
Potrivit portalului rolii.ro, unde este publicată hotărârea judecătorească, instituţia reclamantă a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege şi anume cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, partea care a declanşat procesul de la Tribunalul Argeş a susţinut că există grave vicii de procedură ale inspecţiei fiscale. Vicii pe care le extragem din hotărârea datată 16 decembrie 2019: „Nu i s-a comunicat reclamantei un aviz de inspecţie fiscală; avizul de inspecţie fiscală a fost emis, aşa cum rezultă din analizarea actelor depuse la dosarul cauzei, la trei zile de la începerea inspecţiei fiscale; toate deciziile de impunere contestate au fost emise înainte de încheierea raportului de inspecţie fiscală; decizia de impunere pentru anul 2015 nu a fost comunicată niciodată reclamantei, aceasta fiind contestată numai pentru faptul că este prevăzută în raportul de inspecţie fiscală contestat. Totodată, se mai arată că: nu au fost prezentate ordinele de serviciu ale inspectorilor fiscali care au efectuat inspecţia, nu i s-a comunicat reclamantei proiectul de inspecţie fiscală pentru a i se da posibilitatea acesteia să formuleze un punct de vedere.”
Înainte să dea în judecată municipalitatea, Sergiu Cicu a ripostat cu o contestaţie administrativă prealabilă, care i s-a respins. Din conţinutul deciziei de soluţionare a acestei contestaţii „rezultă că nu s-ar fi desfăşurat o inspecţie fiscală, ci un control inopinat, la îndrumarea Camerei de Conturi Argeş, cu toate că s-a emis aviz de inspecţie fiscală şi s-a încheiat raport de inspecţie fiscală.”, sunt argumentele lui Sergiu Cicu şi ale instituţiei conduse de acesta.
Impozitele pretinse de Primărie pot determina Clubul ARO să-şi ceară insolvenţa
Şi n-au fost singurele motive de a ataca actele Primăriei Câmpulung. Deciziilor de impunere în litigiu le lipseau o serie de elemente obligatorii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, precum numele şi calitatea persoanelor care au întocmit actele de control. A cântărit în apărarea construită de conducerea Clubului ARO şi faptul că „s-a calculat în mod eronat impozitul pe clădiri, aplicându-se o cotă majorată de 5%, pe motivul că nu s-a depus raport de evaluare, cu toate că organul fiscal stabilise deja, de la sine putere, valoarea impozabilă.”
Cealaltă condiţie invocată de reclamantă – Casa de Cultură a Sindicatelor -, care o îndreptăţea să solicite suspendarea executării măsurii de recuperare a impozitelor din urmă, era prevenirea unei pagube iminente. În această situaţie, Clubul ARO s-a apărat invocând că „se află într-o situaţie financiară precară, fiind o instituţie non-profit, care nu are lichidităţi, fondurile de la bancă şi de la casă fiind absolut insuficiente pentru a achita aceste presupuse debite stabilite de către pârâtă. Ceea ce ar duce la o perturbare gravă a activităţii reclamantei, mergându-se chiar până la intrarea în insolvenţă, în situația în care nu se va admite cererea de suspendare.” Cu această apărare s-a prezentat avocatul angajat de Sergiu Cicu în faţa instanţei.
Consilierul juridic al Primăriei, Mihaela Filipescu, a solicitat, bineînţeles, respingerea cererii de suspendare, ca fiind neîntemeiată, nefiind făcută dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii. Jurista Primăriei a mai afirmat că „inspecţia fiscală nu a fost una programată, ci a fost efectuată în urma îndrumărilor făcute de auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Argeş. (…) Persoanele care au efectuat controlul fiscal sunt funcţionari publici din cadrul Serviciului Administrare Persoane Juridice al aparatului de specialitate al primarului, cu atribuţii de stabilire şi urmărire a creanţelor fiscale administrative.” Şi că valoarea impozabilă a fost stabilită şi calculată în mod corect.
Concluzia judecătorului de la Piteşti: angajaţii Primăriei Câmpulung nu stăpânesc procedura inspecţiei fiscale
Magistratul de la Piteşti a constatat că Primăria i-a respins contestaţia lui Cicu din „motive absolut ilogice, care demonstrează că pârâta nu stăpâneşte procedura inspecţiei fiscale”. „Scopul unei cereri de suspendare este acela de a preveni paguba iminentă şi nu de a constata existenţa ei.”, îi învaţă teoria judecătorul pe conţopiştii Primăriei.
Mai mult, acesta a considerat că instituţia de cultură este prejudiciată prin emiterea deciziilor de impunere şi obligarea la plata unor taxe suplimentare pe care nu le datora. Casei de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu” i s-a impus un cuantum total de plată „piperat”, de 364.223 lei, „în raport de nivelul de activitate al acesteia şi de profiturile pe care le realizează în mod curent”. „O sumă suplimentară de 364.223 lei, de 7,5 ori mai mare decât profitul înregistrat în ultimele 3 luni şi de 4 ori mai mare decât fondul lunar de salarii, în mod evident, creează o situaţie financiară extrem de dificilă, punând în pericol chiar plata salariilor pe care le datorează angajaţilor.”, a considerat judecătorul, potrivit căruia era echitabil să se finalizeze demersul principal, prin care era analizată legalitatea şi temeinicia actelor Primăriei, „înainte de a se trece la măsuri de executare într-o procedură viciată”.
Viciată prin faptul că deciziile de impunere „nu cuprind motivele de fapt şi de drept pentru care au fost emise, în această formă, abia în septembrie 2019, toate în aceeași zi, doar în urma efectuării controlului fiscal, cu atât mai mult cu cât din raportul de inspecţie fiscală reiese că, pentru anul 2014, fusese achitat integral impozitul cu bonificaţie, iar pentru ceilalţi ani, achitat, de asemenea, conform deciziilor de impunere emise la acel moment, în termenul prevăzut de lege.”
„Măsura suspendării nu este abuzivă, nu prejudiciază drepturile pârâtei, dat fiind că solicită suspendarea numai până la soluţionarea acţiunii în contencios şi nici nu există riscul creării unei stări de insolvabilitate a reclamantei.”, a considerat preşedintele completului de judecată. „Având în vedere suma foarte mare pe care reclamanta ar avea-o de plătit, este evident că executarea silită ar putea determina imposibilitatea desfăşurării activităţii ca urmare a indisponibilizării bunurilor sau a blocării conturilor.”, este alt argument al instanţei care, pe 16 decembrie 2019, i-a dat câştig de cauză lui Sergiu Cicu, oprind, vreme de un an, măsura executării.
Dar asta numai până la soluţionarea procesului principal, în care instanţa s-a pronunţat, pe fond, deocamdată, pe 27 ianuarie 2021. În luna mai a anului trecut, Tribunalul i-a acceptat lui Cicu proba cu o expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate, care, însă, nu l-a ajutat să şi câştige diferendul cu Primăria. Cel mai probabil, perdantul va ataca hotărârea instanţei.
Magda BĂNCESCU