Dacă, în încercarea de a-i face concurenţă doamnei consilier Ionescu, mă pozam deasupra unui morman de sticle goale şi recunoşteam c-au fost date gata de subsemnata, nu stârneam atâta agitaţie cum mi-a ieşit cu organigrama. Un moment ratat, după gustul meu, de actualul primar, care putea să strălucească în faţa fostei puteri cu grila de salariaţi gândită de ea. Înaintea politicienilor perdanţi ai conducerii Câmpulungului, interesul primarului în funcţie era să strălucească în faţa oamenilor de rând, care plătesc funcţionarea Primăriei: salarii, utilităţi şi restul daravelelor care compun consumul instituţiei. Dar cum, în Consiliul Local, există o rivalitate făţişă, manifestată prin înţepături evidente la adresa PSD, în special, – impresia fiind uneori că-l avem pe Iohannis în fustă la prezidiu – statul de funcţii era o ocazie excelentă pentru lidera administraţiei publice locale de a-i da peste nas lui Liviu Ţâroiu. Cum? Reducând numărul de posturi şi ducându-l sub cel creat de el. Nu s-a întâmplat acest lucru. Dimpotrivă, s-a ajuns la concluzia că se impune o creştere cu şapte posturi. După mine, inspirată era amânarea ei până le arătai oamenilor nişte şantiere, nişte lucrări, care să justifice un personal mai consistent.
Ca jurnalist, înainte de a fi cinstit cu cititorii, trebuie să fii cinstit cu tine însuţi. Măcar atât cât îţi permiţi, profesional vorbind. Dacă eu, patru ani, am criticat politica salarială a lui Liviu Ţâroiu, angajările lui Liviu Ţâroiu şi o grilă de angajaţi pe care Liviu Ţâroiu a urcat-o de la 119 inşi la 125, puteam să laud o organigramă cu 132 de posturi?! Nu puteam. N-am putut şi n-am făcut-o, din bunul simţ care te obligă să dai ascultare conştiinţei atunci când cere să fii corect. Să cântăreşti cu aceeaşi unitate de măsură, nu după cum îţi place ori displace emitentul unor măsuri nereuşite.
Cu două persoane să fi fost statul de funcţii propus de Elena Lasconi sub cel al lui Ţâroiu şi-l aplaudam. Şi-l elogiam cu aceeaşi înflăcărare cu care am făcut-o când v-am prezentat munca de până acum a primăriţei. Care, veţi vedea, va avea rezultate. În acest mandat, vor fi sute de locuinţe branşate la reţeaua de gaz. Nu mă hazardez să spun că toate cele 1.700 de gospodării, identificate tot în acest mandat, dar de ordinul sutelor am încrederea că vor fi conectate la reţea. Cu aceeaşi ardoare cu care îşi doreşte Elena Lasconi, vreau să-i reuşească proiectul pentru cei aproape 80 de kilometri de străzi, o parte fără canalizare, o parte fără reţea de apă, altă parte şi fără canalizare, şi fără apă. Să-i reuşească recepţia Pieţei Primăriei, după corectarea disfuncţionalităţilor pe care Ţâroiu le-ar fi acceptat cu zâmbetul succesului pe buze! Să-i reuşească bulevardul! Demolarea garajelor şi a balcoanelor neautorizate şi ieşite din proiecţie!
În privinţa balcoanelor, am îndoieli – dar vreau să greşesc – că vom vedea buldozere distrugând parterul blocurilor, pricopsite cu dormitoare tupeiste. Omul, şi amendat, nu dărâmă nimic, prin urmare, dacă vrea să facă demonstraţii de autoritate, Primăriei nu-i rămâne decât să le radă ea de pe domeniul public. Îşi permite „nota de plată” a sutelor de demolări? Îşi permite să arunce blocul în aer? Căci multe balcoane sunt dotate cu centrale termice, chiuvete, aragazuri, „blocatarii” lipsiţi de spaţiu transferând bucătăria în aceste extinderi. Cum faci? Intri cu mascaţii peste cetăţean, ca să-i dai jos centrala de pe perete? De asta cred că, înainte să-ţi anunţi intenţiile, trebuie să cântăreşti ce poţi să faci şi ce nu. Probabil că se poate… cu procese, cu executări silite, cu timp şi bani consumaţi. Ne permitem să angajăm avocaţi, pentru zeci, poate, sute de litigii, căci juriştii Primăriei sunt depăşiţi de orice?
Nu-mi doresc libertatea de exprimare aşa cum o înţelege doamna politician din Consiliul Local, căreia, dacă aş fi fost preşedinte de partid, îi retrăgeam sprijinul politic fără părere de rău. Libertatea de exprimare nu se întâmplă atunci când înjuri cetăţenii. Alta este libertatea de exprimare pe care mi-o doresc. Atunci când este de lăudat să lauzi, când este de criticat să critici. Fără să fii bănuit de „schimbare de atitudine”, că n-a revărsat primarul Cornul Abundenţei peste Evenimentul Muscelean. Asta e, purtăm acelaşi stigmat de “ciorbişti”, din cauza colegilor veşnic cu mâna întinsă la primari, politicieni, afacerişti, care o fac pentru că altminteri trag oblonul. La acest capitol, atât de lipsită de ceva ruşinos îmi ştiu munca la ziar, încât vă îndemn să cereţi, de la ce primar, de la ce partid vreţi, contractele cu Evenimentul Muscelean. Urmăriţi contractele în SICAP, dacă vă contrariază “schimbarea de atitudine”, generată de faptul că mie nu mi-a plăcut o organigramă crescută faţă de a lui Ţâroiu. Şi n-am putut să mă fac că n-o văd.
Până la urmă, ce-am făcut? N-am scris că “primarul nu e bun de nimic” sau că “primarul nu face nimic”. Faptul că mi-am permis, ştiind ce buget are Câmpulungul, o reticenţă în a glorifica organigrama n-are a face cu „bătutul şeii ca să priceapă iapa”, pentru a ni se umple “traista”. Mai întâi a fost şocul că e mai mare, după care a rămas dezamăgirea că n-am văzut prudenţă faţă de banul public. Cu atât mai mult cu cât şefa Executivului este conştientă că n-are pe cine angaja la serviciile nou create. Un bun motiv să tai cinci posturi dintr-o parte, cinci din alta şi erai sub grila lui Ţâroiu. Poate, şi eu, şi alţii am fi acceptat, până la urmă, suplimentul, dacă, în loc de închis gura cu: „Asta este viziunea mea!”, ni s-ar fi explicat viziunea.
Şi-ar mai fi ceva. Discriminarea creată între poliţiştii locali care rămân şi cei care pleacă nu cred că va fi fără urmări. 14 dintre cei 18 agenţi de pază se judecă – sunt în faza de apel la Bucureşti – cu municipiul şi cu primarul, pentru bani mai mulţi la salariu. Asta în condiţiile în care Liviu Ţâroiu, căci în mandatul lui a izbucnit procesul, a fost cel mai domnos primar cu subalternii, mărindu-le de patru ori lefurile! În caz că n-am pierdut numărul „tunării” de chenzine. Vă daţi seama cum vor reacţiona după ce vor fi concediaţi.
Nu abandonez ideea că mandatul Elenei Lasconi va fi unul spectaculos în materie de schimbări pozitive. Dar credinţa mea că va fi un mandat mai bun decât toate la un loc nu mă obligă la un stil de brigadă comunistă prestând la “Cântarea României”, de teamă că se bosumflă cineva.