Cum s-a schimbat primarul, s-a schimbat norocul Câmpulungului în procesele pentru Palatul Culturii
S-a încheiat unul dintre procesele pentru care primăriţa Elena Lasconi a fost nevoită să ceară Consiliului Local, la nici zece zile de la preluarea funcţiilor de către noii aleşi, permisiunea de a angaja un avocat pentru litigii complicate, „moştenite” de la fosta administraţie. Câmpulung, care s-a ales cu unul dintre cele mai frumoase imobile din judeţ distrus în cadrul unui proiect de renovare catastrofal, scapă de plata unor sume cerute de Romconstruct Holding Grup SA. Şi nu sunt bani puţini, însă instituţia obligată la plată de Tribunalul Bucureşti este partenerul de contract al executantului „reabilitării” Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, Institutul Naţional al Patrimoniului. În bunul obicei al părţilor contractului, municipalitatea a fost chemată în garanţie, ca să suporte, cot la cot cu I.N.P., pretenţiile constructorului plătit cu vârf şi îndesat pentru o lucrare dezastruoasă.
Primăria este salvată de plata altor pretenţii ale constructorului
Vă amintim pe scurt că pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local din 28 octombrie a figurat un proiect de hotărâre, prin care aleşilor li se propunea să aprobe „achiziţionarea de servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau reprezentare” a Municipiului Câmpulung, a Primăriei şi Consiliului Local, „pentru promovarea unor acţiuni, apărări şi căi de atac, până la soluţionarea definitivă a litigiului”. Consilierii locali au acceptat şi n-au greşit, întrucât acţiunea prin care municipalitatea risca să piardă iar nişte sute de mii de lei, cum s-a mai întâmplat, s-a soluţionat favorabil lor şi Primăriei.
Este vorba despre un proces moştenit de Elena Lasconi de la Liviu Ţâroiu, prin care Municipiul Câmpulung, prin primarul său, era chemat în garanţie în diferendul dintre reclamantul SC Romconstruct Holding Grup SA, reprezentat de administratorul judiciar SCP PDA Insolvency SPRL, şi pârâtul Institutul Naţional al Patrimoniului (fostul Oficiu Naţional al Monumentelor Istorice). Sunt părţile semnatare ale contractului de renovare a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”.
Judecata acţiunii înregistrate, pe 1 octombrie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, a început în ianuarie 2020, dar n-a avansat prea mult pe parcursul anului trecut. În esenţă, se urmărea rezilierea Contractului de execuţie de lucrări nr.3355 din 9 decembrie 2002, având ca obiect “Consolidarea, Restaurarea şi Punerea în valoare a Palatului Culturii din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş (Casa de Cultură “Tudor Muşatescu”),” semnat între: Ministerul Culturii, Oficiul Naţional al Monumentelor şi SC Romconstruct Holding Grup SA.
La mai puţin de două luni de la hotărârea noului Consiliu Local de angajare a unui apărător profesionist, Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat, salvând Câmpulungul de plata altor „daravele” rezultate din păguboasa colaborare a statului cu firma constructoare. Pe 18 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, acţiunea declanşată de Romconstruct Holding Grup SA, în sensul că a obligat Institutul Naţional al Patrimoniului la plata sumei de 551.423,75 lei, reprezentând penalităţi de întârziere. Cererea executantului mai avea un capăt, prin care solicita instanţei obligarea la plata sumei de 680.912,66 lei, însă acesta a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru Câmpulung, cea mai importantă parte a hotărârii Tribunalului Bucureşti priveşte rezilierea Contractului nr.3355/09.12.2002. Aşadar, pe 18 decembrie, instanţa a dispus desfacerea contractului care a privat Câmpulungul, vreme de 18 ani, de folosinţa Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. Şi, bineînţeles, foarte importantă este şi respingerea de către magistrat a cererii de chemare în garanţie a Câmpulungului, formulată de Institutul Naţional al Patrimoniului, ca neîntemeiată.
Câmpulungul a pierdut bani de fiecare dată când a fost chemat în garanţie în procesele firmei cu Institutul Naţional al Patrimoniului
Părţile contractului din 9 decembrie 2002 s-au angajat să deruleze investiţia constând în reabilitarea capitală a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” la preţul de 16.442.849.000 lei vechi, fără TVA. Contractul prevedea un termen de 18 luni calendaristice de la data semnării lui. Procesul verbal de predare-primire a imobilului Palatului Culturii s-a încheiat pe 18 februarie 2003, între Primăria Câmpulung, beneficiară a investiţiei şi proprietară a clădirii, executantul SC Romconstruct Holding Grup SA şi achizitorul Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
Pentru 30% din lucrare, cât s-a reuşit să se execute din contract, până în primăvara anului 2010, când şantierul s-a oprit definitiv, s-a plătit o sumă exorbitantă, 3.162.928,58 lei (aproximativ de două ori valoarea contractului, pentru lucrarea finalizată integral). Ca o amară ironie, deşi a avut cel mai mult de pierdut, prin privarea de folosinţa clădirii şi prin distrugerea ei, în decursul anilor, tot municipiul Câmpulung a fost pus să plătească firmei Romconstruct, alături de Institutul Naţional al Patrimoniului, o datorie la paza imobilului, fără să fie parte în contract! La finalul procesului deschis de I.N.P. constructorului, reclamantul a fost obligat la plata sumei totale de 574.471,01 lei, penalităţi calculate la datoria privind paza şantierului pentru intervalul 17 ianuarie 2014 – 19 octombrie 2015. Iar municipalitatea câmpulungeană avea de achitat 219.525,74 lei, reprezentând debit principal, plus dobânda legală, până la data plăţii integrale. Mai mult decât atât, Primăria a fost obligată de Tribunalul Bucureşti, în vara anului 2016, să preia şi paza imobilului.
Printr-un al doilea proces pierdut de I.N.P. şi Municipiul Câmpulung, pe 28 martie 2018, Institutul Naţional al Patrimoniului a fost obligat să plătească reclamantei Romconstruct Holding Grup SA suma de 125.275,32 lei, reprezentând servicii de pază pentru perioada noiembrie 2014 – martie 2017. Chemat în garanţie, Municipiului Câmpulung i s-a impus să achite Institutului Naţional al Patrimoniului cei 125.275,32 lei, paza pentru intervalul amintit. Asta în condiţiile în care, de aproape 18 ani, Câmpulungul este privat de folosirea normală a unei clădiri impresionante, finalizate pe durata mandatului primarului Alexandru Muşatescu, tatăl colosului dramaturgiei româneşti, Tudor Muşatescu. Şi distruse iremediabil în timpul a trei primari, neputincioşi în faţa unei relaţii periculoase a statului cu un constructor abonat la lucrările sale.
Magda BĂNCESCU