Începutul de mandat al niciunui primar n-a fost împroşcat cu atâta „otravă” provenită de la perdanţii care asmut postaci fără ocupaţie ca să desfiinţeze orice gest, orice mişcare, orice iniţiativă a Elenei Lasconi. Deşi, în cele două luni trecute, n-a greşit cu nimic. Nici acea uşă, de care s-a izbit critica unora lăsaţi fără finanţare din bugetul public, nu reprezintă motiv de dat în cap, că ar fi batjocorit arhitectura Primăriei. Păi, de arhitectura Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” s-a ales praful, sub nasul a doi primari, care au asistat fără reacţie la distrugerea intenţionată a unor elemente importante, specifice edificiului monument istoric. Şi n-a mai văitat nimeni vandalizarea, sub pretextul renovării, a Palatului Culturii. Dar, atunci, ciugulitorii aveau pliscul plin şi nu îndrăzneau a cârâi, ca să nu le pice caşcavalul îndesat de primarii care şi-au cumpărat liniştea mandatelor. Cum Lasconi a lăsat muritori de foame menestrelii fostei puteri, înţărcându-le suptul de la buget, şi-au pus cu ghioaga pe ea. Că, vezi Doamne, se răsuceşte Berechet în mormânt c-a pus Lasconi o uşă între antreu şi hol. Are rostul ei în planurile care sperăm să fie realizate şi menţinute şi după ce trece pandemia. Şi anume un grup de birouri în hol, ai căror ocupanţi să preia şi să se ocupe de treburile care îi aduc pe oameni la Primărie.
O idee bună, de altfel, care pune capăt bântuitului prin clădire de stolurile de cetăţeni, împrăştiaţi fiecare pe unde aveau nevoie. Parcă plimbatul de la un birou la altul era una dintre nemulţumirile de top ale câmpulungenilor, care, permanent, au reclamat că orbecăiesc năuci, cu o hârtie sau pentru o hârtie, dintr-un funcţionar într-altul. Activitatea de relaţii cu publicul concentrată în hol, care va fi întreţinută şi de angajaţi de la serviciile cu cea mai mare căutare, dislocaţi fie o zi, fie câteva ore pe zi, la preluarea solicitărilor, constituie un beneficiu enorm şi pentru petenţi, şi pentru furnizorii de informaţii sau documente. Pentru petenţi, am spus de ce: nu mai colindă instituţia, comportament în contradicţie cu îndemnurile la prudenţă şi protecţie, valabile şi pentru gazde, şi pentru vizitatori. În plus, e bine şi pentru funcţionari, întrucât nu trebuie să mai asculte păsurile depănate unuia dintre colegi de un contribuabil, care le opreşte lucrul şi celorlalţi.
Uşa aceea, care, chipurile, compromite reputaţia monumentului istoric Primăria Câmpulung, montată, deocamdată, în scop de delimitare a triajului, va fi utilă şi în viitor. Dacă o făcea Ţâroiu, era superbă, dacă a făcut-o Lasconi, este oribilă şi ilegală. Asta pentru că n-aveau de ce să se lege cei care o detestă, dinainte de alegeri, pe primăriţa care l-a scăpat de „chin” pe Ţâroiu. Până acum, debutanta în administraţie s-a mişcat mai mult decât mulţumitor. Suntem cu reţeaua de gaz promisă în momentul depunerii jurământului la două organisme finanţatoare. Cu şanse foarte mari de a prinde banii europeni, graţie forţei unui parteneriat cu localităţi muscelene îndepărtate de Câmpulung, care îi fac să se uite cu jind pe vecinii de la Bughea că nu ne sunt şi ei asociaţi. Iar unii, nerecunoscători, o „cântă”, evident, de necaz că face! Şi face repede!
Ce-a făcut rău? Că şi-a renovat biroul? A simţit nevoia ca locul în care munceşte şi trăieşte, până la urmă, de vreme ce stă ore bune peste program, să sclipească de curăţenie. Când bei până pici sub masă, nu te deranjează că zaci într-o cocină.
În ce perioadă de sărbători au curs felicitările şi mulţumirile la adresa primarului pentru aspectul centrului?! Niciodată, asta deşi se puneau de-o parte în buget câteva miliarde pentru sfârşitul de an, cu ajutorul cărora decoratul de Crăciun şi Anul Nou era o insultă la adresa noastră. O scumpătate de bătaie de joc, care livra veşnica dezamăgire celor care comparau cu ce vedeau prin judeţ, la Piteşti şi Mioveni. În acest an, nu ne mai este ruşine. Elena Lasconi a făcut zona centrală de nerecunoscut preponderent din sponsorizări. Mulţi spun că nu le-a venit să creadă când au ajuns în Câmpulung şi au văzut ce-a fost în stare să facă o începătoare în ale Primăriei. Dar şi oamenii locului sunt plăcut surprinşi şi încântaţi de aranjamente cum n-au avut niciodată. Şi surprinşi să găsească în cutia poştală o felicitare din partea primarului, gest în premieră, căruia nu-i poţi asemăna expedierea acelei greţoase scrisori cu realizările primarului, care erau, de fapt, activităţile zilnice ale subordonaţilor. Vă amintiţi, probabil, că, o vreme, li se trimitea în plic cetăţenilor raportul de activitate al primarului, care, pesemne, nu se simţea înjurat suficient.
Asta înseamnă să ai o femeie primar. Pe care nişte neciopliţi o discreditează fără motiv. Nu-i punem la socoteală pe cei care şi-au pierdut privilegiile odată cu schimbarea primarului. Nu, doar pe cei care au ceva cu ea că a întrerupt tradiţia primarilor bărbaţi. Faptul că a renunţat la iritantele felicitări prin presă, lipsite de efect, în favoarea unor urări transmise acasă câmpulungenilor, tradiţional, nu on-line, demonstrează inteligenţa primăriţei, care a luat prin surprindere şi a bucurat câteva mii de oameni.
Nu ştiu cum reuşeşte Elena Lasconi să-şi păstreze nealterate de tirada de insulte la care este supusă permanent sentimentele calde pentru oameni. Au trecut alegerile, putea să nu mai bage în seamă pe nimeni, cum au procedat toţi înaintea ei. Dar ea a ales să le fie recunoscătoare câmpulungenilor care nu şi-au pierdut încrederea că poate face treabă. Am convingerea că, la anul, când va avea la dispoziţie un buget conceput de ea, ne le va livra mai multă acţiune de calitate.
Închei cu o idee personală, repetată, poate, supărător, în anul dinaintea alegerilor. N-o cred în stare pe Elena Lasconi de furt din banul public. Şi asta ar trebui să fie suficient pentru toată lumea.