„Dată recomandată: 26 ianuarie 2016”. Informaţia care a spulberat cea mai arzătoare dorinţă de Crăciun a liberalilor, care şi înainte de verdictul Tribunalului, pozitiv pentru ei, şi după, au fost siguri că ei vor fi cei care vor deschide porţile Primăriei pentru colindători. E cert, Ţâroiu va fi gazda cadorisită cu urări de bunăstare, pe care o tot gustă de zece luni, şi succes în anul electoral 2016. Şi asta numai din cauza unui sistem putred, care explică permanenta prezenţă a bolovanului de gâtul României, în general, şi al Câmpulungului, în particular. Ajutat de instituţii „bolnave”, pentru care „urgenţă” înseamnă vreo trei luni de aşteptare până la primul termen, peste Moş Ţâroiu a dat şi norocul de a cuceri, pe banii câmpulungenilor, picii ai căror părinţi vor vota vara viitoare, veniţi cu urale la „nenea primarul”. Oameni buni, nu dă daruri de la el, tot din taxele dumneavoastră sunt trăistuţele care le-au luat ochii copiilor bucuroşi – tot cam ca ai primarului, care se bucură ca un copil – că primesc ceva. Şi de la cineva important.
Acel cineva important, într-o lume normală, cu legi care nu lasă loc de interpretare, cu instituţii şi angajaţi care aplică legea – aceea interpretabilă, pe care o avem – corect, n-ar fi trebuit să fie Ţâroiu. În primul rând, Ţâroiu, dacă ar fi fost un om vertical, n-ar fi profitat de carenţele deloc întâmplătoare ale unui sistem, care, în loc să ajute conducerea unei administraţii să înainteze, îi agaţă de gât pietroiul blocării firavului progres dorit de o mână de oameni tineri decişi să facă curat în Primărie. Să scoată afară din Primărie ciubucăreala, puturoşenia, greaţa, relicvele cu idei şi practici din vechiul regim. Cel puţin, la nivel declarativ, acestea erau intenţiile, să bage frica în grămada de angajaţi din Primărie, care să muncească de frică, dacă din conştiinţă nu sunt obişnuiţi.
Pe 22 decembrie, liberalii ar fi trebuit să deschidă şampania, la un an de când unul de-al lor l-a înlocuit pe viceprimarul pesedist. Săptămâna viitoare, când ar fi trebuit să se producă fericitul eveniment, liberalii încă strâng din măsele, ciudoşi pe vântul care suflă în pânzele lui Ţâroiu, purtându-l în pre-campania de la începutul anului viitor. Cine-ar fi crezut că o speţă simplă, rezolvată în cazuri identice la primul termen, la noi va dura mai bine de un an, consumat inutil la două instanţe, ca să se certifice deznodământul pe care îl ştie toată lumea?! Credeţi, fiindcă trăim vremuri bizare, în care un recurs despre care legea scrie că se judecă în regim de urgenţă, în cazul Câmpulungului, este „recomandat” a fi lungit, ca să aibă timp completul să „rumege” complicatul dosar al schimbării viceprimarului.
Graţie ursitoarelor politice care-i veghează fiecare demers, Ţâroiu, acest centaur modern al administraţiei locale, jumătate om, jumătate scaun de primar, atât de tare s-a contopit cu funcţia, i-a privat pe rivali de bucuria şampaniei de sărbătoare. Ce să sărbătorească? Faptul că au om ales viceprimar în unanimitate, inclusiv de cei care au şters podeaua cu limba în faţa PSD-ului, lipsit de funcţie şi „aburit” cu atribuţii şi birou la etajul Primăriei, ca să facă ciocul mic?! Şi mai este „aburit” pentru a doua oară cu o demisie pe care Ţâroiu o anunţă a se produce în două săptămâni.
Situaţie copy-paste din iarna lui 2014, fiindcă, nu ştim din ce motiv, Masterchef-ul în gogoşi electorale zice din nou că demisionează. Anul trecut, tot cam pe vremea asta, era aşteptat să predea „dormitorul”, după care s-a răzgândit şi s-a lăsat dat jos din funcţie. Şi s-a mai bucurat de ea şi de privilegiile de primar după care i s-au scurs ochii de când a intrat în politică încă un an.
La schimb, liberalii s-au răzbunat pentru licoarea victoriei ratată, transformând noaptea trecerii în noul an într-o comemorare. Fără artificii, în semn de respect faţă de tragedia naţională, care încă ia vieţi. Probabil că ideea liberalilor de a lumina cerul Câmpulungului cu 2000 de lampioane la intrarea în 2016, un gest de decenţă şi un îndemn la compasiune, la rugăciune pentru tinerii morţi în chinuri inimaginabile, le va sta în gât celor cu rachiul în nas, cum avem destui şi pe la vârf. Pun pariu că lumea tâmpă de la noi, de la „ţară”, ar fi vrut să chiuie şi să ţopăie, ca să li se îndese în burdihan oala cu sarmale îngurgitată la o masă, ca, la întoarcerea din stradă, să arunce peste ea şi platoul cu salată boeuf.
David s-a grăbit când l-a “înţepat” pe Ţâroiu cu ultima şedinţă de Consiliu, ca viceprimar, care, după calculele sale, era cea din 26 noiembrie. Ţâroiu stă în capul mesei şi la cea din decembrie, posibil şi la cea din ianuarie, dacă rămâne bătută în cuie data de 26, ca primă înfăţişare. Iar, dacă ne prinde februarie cu el în Primărie, se anunţă „măcel” la votarea bugetului. A bugetelor, căci vor fi două. Unul făcut de David şi al doilea, cu adevărat interesant, dar fără şanse de trecere, clocit de Ţâroiu.