Magda BĂNCESCU
Încep prin a-mi felicita colegii din presă pentru ignorarea totală a comunicatorilor Primăriei, în decursul săptămânii de tăcere, în care nicio instituţie media, prin reprezentanţii săi, n-a mai deranjat grupul de presă creat din raţiuni de informare. Grup despre ai cărui administratori/interlocutori am înţeles că gem colectiv sub presiunea unor termene limită, de aceea n-are cine să mai întreţină dialogul cu ziariştii. Nu vă spun cât de bine se comunică pe grupul Prefecturii, unde Soare, cu toată necunoscutele pandemiei pe cap, nu s-a văitat o dată că este sâcâit de zecile de întrebări primite zilnic. Căci cei de la Piteşti presează, nu glumă, nu ca politicoşii de la Câmpulung, care au pus o întrebare la câteva zile. Şi tot au reuşit să “creponeze” epiderma sensibilă de la vârful Primăriei.
Cred că aceasta este cea mai bună atitudine din partea noastră, în faţa dezinteresului celei mai importante instituţii a oraşului de a rămâne deschisă cetăţenilor, prin intermediul presei. Să nu-i bagi în seamă, căci, până la urmă, mi se pare nedemn să stai în genunchi în faţa lor şi să-i rogi să le faci cunoscută agenda de lucru. Nu vor, nu vor, asta e, nu plânge nimeni.
Deşi toată presa din ţara asta, de la cea de viroagă comunală, până la cea din Capitală, scrie sau difuzează reportaje despre primari şi Primării. Mi se pare absurd ca dintr-un jurnal de ştiri să lipsească informaţiile administrative, bune ori rele, cum sunt ele la momentul respectiv. Mai ales în provincie, unde ce face Primăria interesează pe toată lumea. De aceea Evenimentul Muscelean, catalogat „presa de partid”, „crainicul curţii”, „ziarul aservit”, vă mai ţine la curent cu acţiunile comunicate cu zgârcenie de amănunte pe Facebook-ul primăriţei, nefiind normal să n-ai ştiri despre activitatea administraţiei publice locale.
Recunosc că maniera de transmitere a informaţiilor nu este una fericită, mai ales dacă eşti învăţat să dezvolţi un subiect. Dar acum n-ai din ce. Dintr-o poză şi un anunţ anemic… biciul acela nu plesneşte în veci, cel mult se împrăştie! Oamenii, nemulţumiţi şi ei, la fel ca noi, de dispariţia primarului din atenţia publică, nu înţeleg perioada de expectativă a publicaţiei care a stat cuminte – regulă respectată la toţi primarii – cât se acomodează noua conducere în funcţii. O jumătate de an, cel puţin, a fost perioada de graţie de care au beneficiat toţi cei noi în funcţii, înainte de a le fi analizată în profunzime prestaţia.
Moment pe care îl aştept cu nerăbdare, căci mă deranjează acuzaţiile de favorizare a puterii. De asta v-am şi prezentat data trecută un articol laudativ la adresa primăriţei, preluat dintr-o publicaţie online care se vrea naţională. Poate internaţională, habar n-am. Ca să vedeţi că se poate mult mai rău decât la noi. În 2021, nişte ziarişti născuţi după Revoluţie scriu ca pe vremea lui Ceauşescu. Iar Elenei Lasconi i-a plăcut atât de mult, încât l-a preluat pe pagina ei. Cum să nu-i placă, de vreme ce scriitoarea o scălda în omagii, ăştia de la centru având exersate pupăturile profesioniste pentru rotunjimi selecte. A fost, fără exagerare, cel mai greţos articol la adresa unui primar în funcţie, care mi-a amintit de recitările de la şcoala generală la adresa tovarăşei. Nici în campania electorală, când politicienii cumpără spaţiu în ziare şi la televiziuni, nu se poartă materiale recomandat de lecturat sau vizionat cu o felie de lămâie alături. Adică… lauzi pe cineva dacă-ţi place, dacă te impresionează, dacă te plăteşte, dar în halul în care a fost redactată oda respectivă… a fost prea mult. Iar pe ăştia nu-i mai acuză nimeni că sunt presă aservită.
Administratorul grupului de presă al Primăriei Câmpulung a „abdicat” de la sarcina moderării discuţiilor cu jurnaliştii, în favoarea comunicării pe Facebook, cum face doamna primar. Andreea Ionescu, în calitate de preşedinte al Comisiei Sociale, a anunţat rezumatul unei şedinţe de lucru a comisiei de repartiţie a locuinţelor. Structură în care au fost preluaţi trei dintre cei cinci membri ai Comisiei Sociale, mai precis USR-iştii Ionescu şi Ciobănică şi PNL-istul State. Nu mi-a plăcut că aleasa USR a făcut comunicarea pe pagina personală de Facebook, deşi ar trebui să accept şi Facebook, dacă acolo pierde timpul „lumea bună”. Nu mi se pare nepotrivit ca membrii Consiliului Local, care n-au o pagină oficială proprie, s-o folosească pe cea a Primăriei. Putea fi exploatat în acelaşi scop grupul de presă, căci bănuiesc că informaţiile erau şi pentru ziarişti. Dar nu mai spun nimic despre grupul de presă, deoarece a generat alergii în rândul „ctitorilor”, care nu ştiu cum să-l închidă mai repede.
Mi-a plăcut, în schimb, că Andreea Ionescu a recunoscut că este încă în perioada în care se obişnuieşte cu „ritmul greoi de muncă din administraţie”. Mi-a plăcut şi că a făcut public rezultatul unei analize de peste trei ore, despre care am înţeles că se va repeta în fiecare săptămână, până la epuizarea stocului de documente depuse la Primărie de oamenii care au nevoie de o casă. Ideal ar fi fost ca informaţiile prezentate să fie cunoscute, nu numai de ea, ci de toţi aspiranţii la o funcţie în administraţia publică locală, înainte de alegeri. Aşa văd eu un candidat pregătit. Să ştie astfel de amănunte care pot fi obţinute în perioada de pregătire, solicitându-le instituţiei în folosul căreia îşi doresc să activeze. Dar, de data aceasta, există circumstanţele atenuante ale neactualizării bazei de date. Practic, rezumatul Andreei Ionescu a trădat că Socialul lui Bădiţa, un director executiv cu salariul de bază de peste 10.000 de lei, n-a actualizat situaţia dosarelor şi a locuinţelor, aşa cum, repetat, i s-a cerut pe întreaga durată a mandatului trecut.
Comisia de locuinţe, după cum aflăm, s-a întrunit pentru prima dată în acest mandat, după o şedinţă de Consiliu, din care n-a reieşit măcar o tentativă de concluzie: ce face Primăria cu chiriaşii din centru? Pentru că, indiferent că stau în casele statului sau, mai grav, în casele unor privaţi, trebuie mutaţi din zona bulevardului. Dar unde? Ionescu ne spune că Primăria are 13 locuinţe disponibile, iar chiriaşii centrali sunt 50 şi pentru ei construia Ţâroiu blocul social în Grui. Asta da temă de lucru, pentru tot Consiliul, nu numai pentru comisia de locuinţe. Noi am stat de vorbă, în timpul unor reportaje, cu astfel de persoane din case foste naţionalizate şi vă spunem că unii nu vor să se mute, chiar dacă la bloc ar avea măcar căldură şi apă caldă. Şi nu se mută pentru că la bloc nu se pot duce cu 15 pisici după ei şi cu munţii de gunoaie strânse până la tavan în camerele Primăriei.
Cu speranţa că n-am deocheat-o pe Ionescu, apreciindu-i informarea, acelaşi gest îl aşteptăm şi de la ceilalţi preşedinţi de comisii ale Consiliului Local. Poate, pe o sursă de comunicare comună.