Nu vreau să cred şi nici nu-mi închipui că medicul Mădălin Iordache ar fi umblat la „combinaţii”, cum le zic unii, pentru a avea… Ce? E un om solid, vorbesc din punct de vedere profesional, indubitabil, un om de mare caracter care trăieşte sănătos şi militează pentru acest lucru. Un medic care, de-a lungul activităţii sale în Spitalul Municipal Câmpulung, a conştientizat, faţă de alţii, că în această unitate medicală sunt multe lipsuri, sunt multe de pus la punct şi a rupt pisica-n două. Da, e arţăgos, ştie să-ţi răspundă, dar cu argumente solide, poate fi nesuferit pentru unii, dar nu şi-ar pune bolnavii în pericol. Cu certitudine! Şi-a asumat o mare responsabilitate în momentul în care a decis să conducă SMC-ul, într-o perioadă de „gorenească pauză mintală”, impusă de mentalitatea golănească a unui Ţâroiu scos din uz, de propriile forţe, la rândul lor, golăneşti.
Directorul Iordache vrea condiţii de lucru şi pentru colegii săi
În scurta perioadă de când a preluat şefia Spitalului Municipal Câmpulung, doctorul Iordache n-a stat cu mâna-n sân. A făcut ce s-a putut, cu ce a putut, cu beţe-n roate şi muşcături de cur, atât pentru pacienţi, cât şi pentru colegii lui, pe care-i vrea, cu siguranţă, sănătoşi pentru vremuri mai bune! Nu e singur, are o echipă, e şi Aron pe-acolo, dar vremurile sunt tulburi, iar oamenii nu au răbdare şi bun-simţ. Sunt oameni care sunt bulversaţi de şmecheriile politice! Pentru că nu avem politicieni, doar şmecherii politice de doi lei, foarte eficiente! Cu mici excepţii! Mă bucur că medicul Mădălin Iordache îşi dă silinţa să ne informeze despre activitatea sa, fapt lipsit aproape cu desăvârşire în perioada fostului „prim”, Gore Stănescu, care doar împins de la spate ne mai spunea câte ceva. Nu vă gândiţi la declaraţii de dragoste! Să fii director de spital suport COVID nu-i un lucru uşor. E al dracu’ de rău! Gândeşte tu, un om obişnuit, care-ţi dai cu părerea despre tot ce mişcă pe seama acestei pandemii, tu stând confortabil în fotoliu, departe de „duşmanii nevăzuţi”, cum ar fi să stai în locul lui, să gestionezi aşa ceva? Te-ai încumeta? Nu, exact cum nu te-ai încumetat să înveţi, să poţi avea o părere, ceva cu care să schimbi altceva!
„Când am decis să-mi asum responsabilitatea de a conduce un spital suport COVID mi-am propus două lucruri: să îmbunătăţesc calitatea îngrijirilor acordate acestor bolnavi care au nevoi deosebite şi să ameliorez condiţiile de desfăşurare a activităţii pentru colegii mei. Pentru aceasta m-am coordonat cu Primăria şi Consiliul Local, prin intermediul noului preşedinte al CA al spitalului, dr. Andrei Aron, şi am beneficiat de ajutorul unei echipe care încă se mai adaptează la ritmul meu de lucru. De aici înainte când scriu „am…” e vorba de echipă, nu de mine.”
Reţeaua de oxigen, esenţială pentru supravieţuire
Ce a făcut medicul Iordache pentru bolnavi, până acum, vă relatăm în ceea ce urmează, cu cuvintele lui, postate pe pagina oficială de Facebook: „Am demarat în primul rând extinderea reţelei de oxigen din corpul central care a început pe 11 noiembrie şi s-a încheiat azi (n.r. 8 decembrie) pentru etajele 2 şi 3, doar ca primă parte a proiectului de dotare cu gaze medicinale pentru toate secţiile care nu dispun de aceste facilităţi; credeţi-mă, este un lucru extraordinar pentru cei ce au nevoie de oxigen ca de oricare alt medicament esenţial pentru supravieţuire; am asigurat necesarul de medicamente specifice (anticoagulante, AIS etc.) şi de antivirale fie prin alocare de la MS, fie prin achiziţii; la fel şi de kit-uri pentru testarea RT-PCR şi reactivi pentru laborator, deşi am avut şi discontinuităţi în aprovizionare care nu au depins numai de noi; am încercat îmbunătăţirea condiţiilor de cazare (s-au achiziţionat paturi pentru Secţia ATI şi Ortopedie) şi în perioada extinderii reţelei de oxigen s-au făcut şi mici reparaţii.”
A avut grijă şi de colegii săi: „Am impus aprovizionarea cu materiale de protecţie de bună calitate; am regândit circuitele pentru anumite secţii, pentru a facilita lucrările la reţeaua de oxigen şi distribuirea echitabilă a volumului de muncă; am încercat o schimbare a modului de lucru în anumite secţii unde era nevoie de aşa ceva; a fost şi este dificil, e greu să schimbi orice, dar cel mai greu mentalităţi şi metehne vechi. Nu ştiu dacă e mult, nici dacă e puţin, dar e un început. Mi-aş dori să înţelegem cu toţii că nimic nu se schimbă peste noapte şi că e nevoie de implicarea fiecăruia ca să construim ceva.”
Alex BARBU