Magda BĂNCESCU
Nu ieşisem încă din starea de urgenţă, când municipalitatea, împreună cu responsabilii din Învăţământ, contabilizau copiii nevoiaşi din oraş, privaţi de lipsa banilor să participe la orele on-line. La începutul lunii mai, „recensământul sărăciei”, care parcă trebuia combătută prin proiectul de succes fulminant al fostului primar, „Schimbă-ţi viitorul!”, totalul elevilor lipsiţi de dispozitive deştepte se apropia de 400. Pentru bugetul Câmpulungului, 400 de copii lipsiţi de posibilitatea de a face şcoala on-line nu era un număr extraordinar de mare, cugeta, la acel moment, primarul, nevoit să caute bani pentru tabletele şcolarilor. N-a căutat atât de frenetic încât să-l doboare grija de lipsurile elevilor modeşti, financiar vorbind, de vreme ce, în săptămâna alegerilor, a găsit mai întâi bani pentru voucherele de vacanţă ale angajaţilor Primăriei. V-am povestit în mai multe rânduri că, la izbucnirea pandemiei, Liviu Ţâroiu şi economistele sale au cam bâjbâit prin buget, luând de colo şi punând dincolo, asta pentru că Primăria Câmpulung nu are o rezervă pentru zile negre. Sau un an negru, în care primarul în campanie şi-a permis, cu tupeul de proporţii care îl caracterizează, să pompeze firavele resurse locale în concediile conţopiştilor, cumpăraţi cu câteva zile înainte de vot.
Lipsa unui fond de urgenţă, la care autorităţile să apeleze în situaţii neprevăzute, cum a fost molima care a generat cheltuieli de miliarde de lei vechi neplanificate de Primărie, a condus la zăpăcirea capitolelor bugetare, prin care gestionarii banului public ţopăie, de obicei, ca nişte lăcuste bezmetice. La sfârşit de martie, la mai bine de o lună de la apariţia primului infectat cu COVID-19 în România, directorii spitalelor din municipiu s-au urnit să ceară fonduri Primăriei, ca să cumpere materiale de protecţie pentru personalul sanitar. Printr-o rectificare a bugetului, apelul de ajutor al unităţilor medicale din Câmpulung a avut ca efect sacrificarea prevederii bugetare pentru relaxarea preponderent pe litoral a salariaţilor Primăriei. Spitalul Municipal a primit, la acel moment, 303.000 lei, iar Spitalul de Pneumoftiziologie, 90.000 lei. Nemaiavând disponibil în excedentul bugetar, iar fondul de rezervă urma să fie folosit pentru acţiunile proprii ale Primăriei în lupta cu COVID-19, cei 393.000 lei s-au luat de la voucherele de vacanţă ale salariaţilor din administraţia publică locală. Primărie plus instituţii subordonate. 537.900 lei reprezenta valoarea voucherelor tuturor angajaţilor din administraţie. Ce rămânea din utilizarea celor 393.000 lei în favoarea spitalelor intra în fondul de rezervă bugetară, pentru a fi folosiţi de Primărie.
COVID l-a forţat pe Liviu Ţâroiu să taie şi alte alocări cu destinaţie stabilită. Cum puţinele economii rămase dintr-un excedent, pe care fostul conducător s-a concentrat să-l cheltuiască, potrivit devizei de la începutul mandatului, erau blocate în contracte neîncepute şi contracte nefinalizate, s-a luat de unde s-a putut. În aprilie, s-au luat 200.000 de la Zilele Câmpulungului, care au lipsit în 2020. Capitolul pe care au pus ochii economistele Primăriei, pentru a-l sacrifica, de vreme ce acţiunile cu public au fost interzise până la sfârşitul anului, l-au constituit evenimentele, care beneficiau în acest an de o prevedere de 430.000 lei. Aproape jumătate, adică sumele pentru sărbătoarea municipiului, s-au direcţionat către Spitalul Municipal, ca să aibă cu ce achiziţiona aparatul de testare COVID-19. Rămăsese disponibilă o sumă de 313.000 lei, finanţarea nerambursabilă pe care Primăria o atribuia organizatorilor de evenimente din Sport, Cultură, Tineret şi Social, care, la fel, au picat în acest an. Bănuim că, în cele şase luni trecute de atunci, şi acestui disponibil i s-a găsit o întrebuinţare.
Dar nu pentru tabletele copiilor, detronate în urgenţele fostului primar de vouchere, pentru care s-au găsit cei peste 500.000 lei, consumaţi în primăvară cu spitalele total nepregătite. Cumpărarea device-urilor de către Primărie nu-l încânta deloc pe Ţâroiu. Cât despre costuri, Consiliul Judeţean avusese o idee bună, estompată, însă, de foiala cu alegerile locale: cheltuiala cu „laptele şi cornul” să fie direcţionată către tablete. Bani completaţi, după cum recunoştea fostul primar al Câmpulungului, cu sumele economisite pe seama navetei profesorilor. A mai fost o ocazie de a rezolva cele 400 de tablete, în octombrie, când au venit cei 900.000 lei de la Guvern. Cheltuiţi pe alte cereri ale şcolilor.
Nu era vorba doar despre copiii din oraş, ci şi despre cursanţii de la ţară care studiază la liceele din Câmpulung. Chiar şi şcolile generale au început să se populeze cu elevi de la rural, atraşi de reputaţia unităţilor şi a cadrelor didactice. Aşadar, vin la Câmpulung elevii buni, nu cei slabi, care vor să facă şcoală şi care, după cum au admis politicienii din Consiliu, aduc prestigiu instituţiei şi municipiului atunci când obţin trofee la olimpiade şi concursuri. Şi care ar merita, pentru strădaniile lor reflectate în performanţa şcolară, să fie ajutaţi cu o tabletă conectată la internet.
Pentru cei aproximativ 400 de elevi ai Câmpulungului, Liviu Ţâroiu admitea că putea suporta „nota de plată” a şcolii online. Problema rămânea „ruralul”, care, deşi beneficiază de servicii la Câmpulung, nu contribuie cu nimic la funcţionarea lor, fie şcoli, fie spitale. Ajungem iar la porcăria de proiect „Schimbă-ţi viitorul!”, care exact astfel de nevoi ar fi trebuit să acopere. Nu să mituieşti cu fondurile UE şomerii specializaţi în colecţionat de diplome, ghiftuindu-i cu masă caldă, cafea şi răcoritoare, plus bani, ca să vină la cursuri.
Ar fi culmea – dar nu credem că se va întâmpla acest lucru în timpul primăriţei Elena Lasconi – ca aleşii să fie dotaţi cu tablete înaintea copiilor săraci din oraş, ai căror părinţi nu şi le permit. Consemnăm înregistrarea unei economii şi la acest început de mandat, prin salvarea celor 200.000 lei, destinaţi măştilor şi dezinfectanţilor ceruţi de directori până la sfârşitul anului. Până la sfârşitul anului, copiii învaţă acasă. Vorba vine, căci şcolile n-au reţea de internet ca lumea, profesorii n-au laptop-uri ca lumea, unii nici abilităţi, iar şcolarii au ce le oferă familia în materie de dotare. Dar, vorba unui concetăţean de-al nostru, şi dacă vin la şcoală, şi dacă stau acasă, copiii tot analfabeţi rămân.
Economia pe seama şcolilor ar permite satisfacerea unei pretenţii insignifiante a „omului liber” Dan Şain, care vrea şi el o măsuţă, ca să nu mai stea cu laptop-ul pe genunchi, la şedinţele din sala de festivităţi. Măsuţă fără de care alesul POL va rezista încă patru săptămâni, până la alegeri. După care va fi liber să folosească ce măsuţă din proprietatea personală doreşte.