Recunoaştere târzie a personalităţii şi muncii misionare a părintelui stareţ Serafim Caiea. „Meritele deosebite de-a lungul întregii sale activităţi duhovniceşti” sunt recunoscute de administraţia publică locală, care face un gest tardiv: acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare”, post mortem, conducătorului Mănăstirii „Negru Vodă”. Vineri după amiază, aleşii municipali au fost convocaţi la o şedinţă extraordinară, pentru a aproba conferirea distincţiei de onoare, în conformitate cu regulamentul aprobat în urmă cu doi ani. Proiectul de hotărâre pregătit pentru dezbaterea on-line, programată la sfârșitul săptămânii, beneficiază de o argumentaţie care se doreşte un rezumat al carierei monahale a lui Serafim Caiea, deplâns de o comunitate aflată încă sub şocul pierderii unui părinte iubit.
„Părintele stareţ al Mănăstirii „Negru Vodă”, Protosinghelul Serafim Caiea, din botez, Gheorghe Mihai, a văzut lumina zilei în data de 30 august 1977, în comuna Hangu, judeţul Neamț, un sat cu oameni credincioşi, râvnitori faţă de Biserică şi gospodari de seamă, dintre care foarte mulţi tineri şi-au îndreptat paşii spre viaţa monahală.
Candela aceluiaşi dor de a-l sluji pe Hristos pentru tot restul vieţii s-a aprins şi în inima copilului Mihai, primind o educaţie deosebită de la părinţii săi, dar şi de la bunicii Sfinţiei Sale, care erau modele de vieţuire creştină. Bunicul său, Ieromonahul Ghenadie, după ani buni de sprijin duhovnicesc şi administrativ, pentru nepotul său iubit, îşi doarme somnul de veci, ca un smerit preot, iubit şi apreciat de câmpulungeni, lângă paraclisul Mănăstirii.
La 21 de ani, Chiriarhul locului, IPS Părinte Calinic, îl hirotoneşte ierodiacon şi ieromonah pe seama mănăstirii. Deşi fraged cu vârsta, Părintele Serafim a dovedit mereu o maturitate duhovnicească şi o smerenie autentică, ghidându-şi mereu viaţa duhovnicească după dictonul călugăresc: „Totul cu binecuvântare!”. Nu a ieşit vreodată din cuvântul mai marilor săi, cărora le-a purtat constant respect şi preţuire, ca un om curat şi docil, aidoma sfinţilor cuvioşi!
Câţiva ani mai târziu, ajunge, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Său, stareţ al Mănăstirii „Negru Vodă”. O misiune deloc uşoară, dar pe care o primeşte ca un copil ascultător, încrezându-se în purtarea de grijă a Maicii Domnului, Ocrotitoarea mănăstirii, pe care o iubea mult, dar şi în poveţele şi experienţa ierarhului său.
Nu a trăit niciodată pentru sine, a fost mereu în slujba păstoriţilor săi, atent la nevoile tuturor, având un cuvânt blând şi încurajator pentru fiecare. Era un prieten adevărat pentru cei care îl cunoşteau, iubea dezinteresat, un om pe care grabnic îl îndrăgeai, vădit odihnind pe Dumnezeu în inima lui. Îmbrăcat modest, cu glas duios, cu dăruire, aducea zâmbet şi speranţă! De la el oamenii plecau bucuroşi, încrezători, cu puteri noi sau mai credincioşi. A depus eforturi susţinute pentru a veni în sprijinul celor necăjiţi! A inițiat mereu acţiuni caritative pentru săracii nimănui şi de la Sfinţia Sa nu pleca nimeni nemiluit.
Viaţa sa şi-a pus-o pentru un singur deziderat: să reabiliteze întregul ansamblu monahal. Îl puteai întâlni adeseori mâhnit pentru lipsa fondurilor necesare restaurării mănăstirii. De aceea, când a biruit şi a obţinut finanţare ca să-şi vadă visul împlinit, spunea tuturor cât de mult l-a ajutat Maica Domnului şi că nu i-a trecut cu vederea rugăciunea şi cererea.
Însă voia lui Dumnezeu, ştiută numai de El, dar, cu certitudine, şi din alergarea obositoare şi solicitantă pentru a-şi duce la bun sfârşit dorinţa sfântă, Părintele Serafim se îmbolnăvește cumplit şi, în scurt timp, după suferință cruntă, Maica Domnului îl mută în cetele monahilor bineplăcuţi Preasfintei Treimi!
Pe 9 iunie 2020, mănăstirea a rămas orfană, iar Câmpulungul pierde un om de o înaltă ţinută morală şi un model vrednic de urmat. Viaţa e o taină, moartea, o realitate, dar iubirea, prin lucrarea lui Hristos Domnul cel Răstignit şi Înviat, e mai tare ca moartea… Carevasăzică, Părintele Serafim nu va muri niciodată pentru câmpulungeni! Rămâne un reper sufletesc, o paradigmă, un sprijin, de acolo din Cer, pentru noi toţi şi pentru cei care îi vom continua lucrarea mai departe!”
Serafim Caiea a fost un exemplu de viaţă dedicată lui Dumnezeu.
Pentru Câmpulung, părintele stareţ Serafim Caiea a încercat să pună în valoare aşezământul monahal pe care îl păstorea. Astfel, a depus un proiect în cadrul POR 2014-2020, proiect ce a fost admis la finanţare şi pentru care s-au început lucrările în anul 2018. Era proiectul de suflet al părintelui. Şi nu făcea asta pentru el, ci pentru comunitatea în care trăia şi care l-a adoptat. S-a luptat mult pentru a duce la bun sfârşit acest proiect. Şi iată, acum, când lucrările încep să prindă contur şi se vor finaliza, părintele nu mai poate vedea realizarea.
Tragedia care a îndurerat comunitatea câmpulungeană şi Biserica Ortodoxă argeşeană lasă mai săracă viaţa Muscelului, care a pierdut un om bun, valoros prin caracterul său deosebit şi munca filantropică, depusă în scurta sa viaţă, în slujba oamenilor, a oraşului care l-a adoptat şi Bisericii, slujite cu un devotament impecabil.