Aşa cum v-am relatat şi în ediţia trecută, anul acesta s-au împlinit 10 ani de când musceleanul Dragoş Alexandrescu a murit pe câmpul de luptă, în Afganistan. Vineri, în ţară, familia şi prietenii i-au adus un omagiu, dar şi colegii de la Batalionul de la Câmpulung, însă nici militarii rămaşi în Afganistan nu l-au uitat pe eroul muscelean.
Pe 31 august 2008, militari ai Batalionului 30 Vânători de Munte ,,Dragoslavele” se aflau într-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat – Kabul), la aproximativ 20 de kilometri de Qalat. Al treilea transportor amfibiu blindat, din coloana de patru, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. În urma exploziei, sergentul major Dragoş Traian Alexandrescu a plecat la Cer. S-au împlinit10 ani de la trecerea în nefiinţă a sublocotenentului (p.m.) Dragoş Traian Alexandrescu. Militari ai Batalionului Protecția Forţei „Vulturii Carpaților”, dislocaţi în Baza Militară Aeriană Kandahar, au organizat o ceremonie religioasă dedicată eroului sublocotenent. Ceremonia s-a desfăşurat la Capela „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, unde a fost oficiată slujba religioasă prin care au fost înălţate cuvinte de rugăciune şi de închinăciune pentru eroul Dragoș, cel care a murit pe pământurile nemiloase ale Afganistanului. Slujba a fost oficiată şi de preotul Batalionului, Gheorghe Nicolescu, cel care, în 2008, atunci când a avut loc tragicul eveniment, era dislocat în Teatrul de Operaţii din Afganistan şi l-a condus pe ultimul drum pe colegul său. Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” şi-a plătit tributul de sânge prin sacrificiul sublocotenentului (p.m.) Dragoş Traian Alexandrescu în teatrul de operaţii din Afganistan în anul 2008.
„Gândurile noastre se îndreaptă acum către familia acestui erou, căreia îi transmitem un mesaj de alinare. Exemplul lui de abnegaţie şi devotament, al felului în care şi-a slujit ţara necondiţionat, este unul demn de urmat de către generaţiile viitoare.”, este mesajul militarilor musceleni aflaţi încă în Afganistan.
Poate, cel mai dureros moment de pe parcursul slujbei a fost acela în care fratele său, Viorel, se afla în centrul mulţimii. Un peisaj greu de acceptat, privind la lacrimile acestuia ce curgeau neîntrerupt, pe fondul slujbei de veşnica pomenire a eroului. Viorel Alexandrescu a fost şi în 2008, în Afganistan, iar, la momentul accidentului, a fost primul care i-a acordat lui Dragoş primul ajutor, însă rănile au fost prea grave, iar acesta a decedat, lăsând în urmă o soţie şi doi copii.
„În 2008, mi-am pierdut singurul frate, pe Dragoș Alexandrescu. Nu toți percep corect, îmi spun: De ce să te mai duci, dacă acolo ţi-ai pierdut fratele? Consider eu că motivaţia este mult mai mare să vii în locul în care ţi-ai pierdut pe cineva, să te duci în acelaşi loc şi orice bun creştin consider eu că se duce în acel loc, aprinde o lumânare, se roagă pentru sufletul lui. Foarte mult îşi doreşte toată familia lui Dragoş să sosească în Afganistan, însuşi mama care a fost foarte afectată şi Bianca, soţia lui Dragoş, şi copiii săi, intenţionează să vină în această ţară, să vadă unde şi-au pierdut fiul, soţul, tatăl… E un sentiment ciudat, în primul rând, îmi aduc aminte de acea zi foarte grea pentru mine, după care lucrurile intră în normal. Pe cei care au trecut printr-o tragedie asemănătoare îi sfătuiesc să fie puternici, pentru că absolut nimic nu este întâmplător şi toţi cei care îşi pierd viaţa şi-o pierd fiindcă sunt pregătiţi şi cu voia lui Dumnezeu, iar cei care rămânem trebuie să fim conştienţi că şi nouă ne va veni rândul şi să fim şi noi pregătiţi pentru acest pas, chiar dacă este greu.”, povestea Viorel Alexandrescu pentru ProPatria.
În acelaşi accident, au mai fost răniţi patru militari: sergentul major Matei Gheorghe Irinel, fruntaşul Bogdan Angelescu şi soldaţii Ionuţ Butoi şi Mihai Dumitru Marius. Rănile suferite de aceştia i-au marcat pe viaţă, iar în fiecare zi a vieţii lor îşi vor aduce aminte de tragicul eveniment. În ciuda a tot, atât Viorel Alexandrescu, cât şi din aceşti patru militari răniţi, au participat la misiunea de anul acesta a Batalionului muscelean, în Afganistan. Tăria este tot ce le-a mai rămas. „Au trecut 10 ani de când nu mai este printre noi Dragoş Traian ALEXANDRESCU! Dumnezeu să te aibă în paza lui! Nu te vom uita niciodată “Şefu”! Au trecut 10 ani şi pentru mine de când am început o nouă viaţă… 10 ani în care am trecut prin multe. Nu pot să spun decât că ultimii 5 ani au fost cei mai frumoşi din viaţa mea… recăsătorit, am o familie frumoasă, vicecampion şi campion cu echipa la INVICTUS GAMES Toronto, vicecampion cu echipa Paralimpică a României la Cupa Europeană… Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot! Dumnezeu să îmi dea sănătate! Mulţumesc frumos tuturor celor care îmi sunt alături mereu!”, a transmis Ionuţ Butoi, pe 31 august. „Am avut o steluţă care mereu mă făcea să merg înainte. Să nu mă las. Steluţa aia cred că este sublocotenentul Dragoş. Chiar aş fi vrut să-i dedic steluţa, să-i spun că pentru el este.”, transmitea plutonierul Matei. Şi la Câmpulung, militarii au organizat un ceremonial dedicat eroului Alexandrescu, iar florile şi coroanele nu au lipsit de la mormântul său, aflat la Cimitirul „Flămânda”. Atât a mai rămas…
