În general, oamenii nu le acceptă, căci apariţia unei bănci aduce cu sine gălăgie şi mizerie
Una dintre dilemele şefului ADP Câmpulung, după ce bunele sale intenţii s-au lovit de refuzul cetăţenilor de a le asigura un spaţiu de odihnă lângă bloc, este ce va face cu băncile realizate de serviciul Primăriei. Înainte de revoluţie, cam toate intrările în blocuri erau prevăzute cu două bănci, poziţionate faţă în faţă, pentru a înlesni cleveteala cetăţenilor cu chef de socializare. Nici atunci nu aduceau un serviciu beneficiarilor, căci lumea n-avea aşa de mult timp liber, încât să-l piardă la băncuţă. Oamenii lucrau pe trei schimburi, vecinii cu program de noapte aveau nevoie de somn în timpul zilei, familiile aveau copii mulţi, deci, treabă multă în casă. Băncile, şi atunci, ca şi acum, erau populate de copii şi tineri a căror gălăgie sub balcoane se lăsa deseori cu vociferări nervoase din partea celor împiedicaţi să se odihnească, după schimbul III, chiar cu lighene cu apă deşertate peste „caţele” de sub ferestre.
Când tupeul juniorilor s-a înteţit, lumea s-a descotorosit de bănci, a căror prezenţă în dreptul scărilor de bloc echivala cu orăcăială, manele, coji de seminţe, mucuri de ţigară, pahare de cafea sau doze de orice sporea cheful de vorbă şi de râs al celor care le populau. Boala locurilor de repaus i-a atins în special pe ultimii doi primari. Liberalul a umplut două parcuri cu bănci la preţuri asortate celor ale stâlpilor de iluminat, o achiziţie scandaloasă în cadrul Proiectului „Kretzulescu”, ca valoare raportată şi la aspectul oribil, şi la produsele comercializate în acea perioadă pe piaţă. PSD-istul, şi mai şi! A plusat cu bănci în locurile de aşteptare a maxi-taxi-ului, pe trotuare, în dreptul unora dintre casele din oraş, ai căror proprietari, probabil, nu văd cu ochi buni prezenţa unor străini la gardul lor, în Parcul Jurământului, prin cartiere ş.a.m.d.
În această primăvară, ADP a anunţat o producţie proprie de astfel de accesorii stradale, care, pesemne, nu sunt niciodată de ajuns, de vreme ce serviciul public şi-a făcut de lucru meşterind un lot nou, după cele cumpărate în prostie în anii trecuţi. Spre deosebire de blocatoarele de parcare pe trotuar, noile produse marca ADP arată acceptabil. Ca să ştie contribuabilul că sunt „din partea casei”, baza băncilor a fost personalizată prin decuparea în material a numelui Primăriei Câmpulung şi a stemei municipiului. Personalizate şi originale – de data aceasta, o originalitate în sensul bun al cuvântului -, realizările ADP-iste destinate relaşului cetăţenilor vor ajunge în vecinătatea blocurilor numai la cerere.
Anunţul montării băncilor a fost făcut, recent, de directorul Bogdan Pătru, care li se adresează şefilor de asociaţii de proprietari şi proprietarilor de apartamente cărora nu le este teamă de mizerie şi/sau gălăgie. Dar din câte a lăsat directorul ADP să se înţeleagă, nu este bătaie pe ele. „Dacă, altădată, cerea toată lumea bănci… acum, am bănci făcute de noi, frumoase, din punctul meu de vedere, nu ştiu al altora. Dar am zis că, dacă sunt branduite şi cu Primăria Câmpulung, sunt făcute de noi şi preţul e bun, tot e un câştig. Dar nu mai vor, că se adună golanii, că nu se pot odihni şi, atunci, am zis: „Faceţi hârtie către Primărie!”, Primăria mi-o repartizează mie şi le pun. Altfel nu.”, ne-a declarat directorul Pătru.
Primii curajoşi, care au solicitat bănci, sunt din zona Rotunda, din vecinătatea centrului de dializă, unde au ajuns două „bucăţi”. Deocamdată, folosite cu decenţă. Adevărul este că dacă, în jurul imobilului de locuit, n-au şi un pic de spaţiu verde, o bancă amplasată la intrarea în scară reprezintă, clar, un deserviciu făcut locatarilor. Căci ce rost are să te aşezi, să-ţi tragi sufletul, când poţi să urci şi să te odihneşti acasă?! Or la Rotunda, unde au fost onorate primele cereri, am remarcat că locurile de şedere, poziţionate la o distanţă rezonabilă de ferestrele de la parter, erau folosite de bunici, care îşi supravegheau nepoţii zbenguindu-se pe verdeaţă. M.B.