Într-o comună, un tip, care, toată viaţa, nu a ştiut ce este munca, îi conduce pe săteni. Nu prea ştie cu ce se mănâncă noua slujbă, dar s-a înconjurat de oameni cinstiţi. Un amic l-a sfătuit să ajungă neapărat pe la şcolii înalte şi, după ani de chin, paporniţe cărate pe la profesori, a intrat în rând cu intelectualii. Aşa a ajuns jupânul să se laude că, într-o lună, două, o să ajungă la finalul studiilor, pentru că are nevoie de o bucată de hârtie, care să-i ateste inteligenţa. De atunci, se crede cel mai deştept şi se comportă ca şi când comuna ar fi moşia lui. Lumea regretă că s-a încrezut în vorbele „conaşului” de care va avea parte mulţi ani de aici înainte.
Bărbatul de casă
Un domn, în tinereţe, mare aventurier, ţine enorm la soţie şi la copil. Un fost tovarăş de pahar, venit dintr-o ţară străină, i-a bătut la uşă, cu câteva sticle de vin la purtător. L-a primit în casă, l-a servit cu o cafea şi i-a explicat că sunt ani de când nu a mai pus alcool în gură. Amicului nu i-a venit să creadă că omul s-a schimbat atât de mult. Musafirul a deschis o sticlă de vin şi s-a cinstit cu soţia prietenului. Amicul le-a mărturisit cunoştinţelor comune cât este de surprins de schimbarea „sufletului” chefurilor de odinioară. De când este familist convins, domnul nu mai participă decât la vizite de familie, împreună cu soţia şi copilul.