Exemplele de nesimţire oferite de unii dintre concetăţenii noştri, parcă mai primitivi pe zi ce trece, sunt inepuizabile. Pe lângă o tonă de untură, un lider de comunitate ţigănească are un şorici de-o palmă. Nu pentru că este de alt sânge şi de asta îi lipseşte educaţia, căci “porcine” se găsesc din abundenţă la toate etniile. Nu mai este nicio diferenţă la capitolul nesimţire între român şi ţigan. Toată buna creştere a individului constă în a se îmbăia, atunci când iese din casă, într-o tonă de parfum, pentru o impresie frumoasă produsă în public, cum că el nu este ca ceilalţi semeni, blamaţi de societate pentru carenţe de tot soiul, inclusiv la igiena personală. În rest, ce e sub mirosul fin pute a stricat. Deunăzi, liderul comunal, care locuieşte la oraş, la înălţimile unui bloc cu
multe scări, a scurtat drumul spre strada principală, aşa cum scurtează toţi locatarii din imobilul cu pricina, printr-un gang. Cum gârliciul scuteşte de ocolirea a cinci scări, vă imaginaţi ce tranzit este în zona în care nu încap două persoane una pe lângă cealaltă decât dacă sunt slabe. Într-o zi, gangul era blocat la jumătate de liderul rom, care vorbea la telefon. Na belea, că nu era chip să te petreci cu el şi nici “vita” nu s-a sinchisit să înainteze, ca să facă loc celor care mergeau în aceeaşi direcţie şi aşteptau urnirea bolovanului. Lumea blocată de “tanc” – cine a fost mai subţire – a trebuit să şteargă peretele de care nu se lipise cu totul burtoiul nesimţitului şi să calce prin noroi, fiindcă aleea de ciment era doar sub grămada de şuncă, pentru a ieşi la liman. Bănuim că bănuiţi de ce nu i-a spus nimeni: “Mişcă, boule!”