În ultimii ani, românii s-au obişnuit să spună tot mai des „ţară frumoasă, păcat că e locuită!”De ce? Simplu, pentru că am ajuns să ne batem joc de tot ceea ce este frumos. Oamenii au uitat de bunul simţ şi aruncă gunoaiele pe unde le vine: pe marginea drumului, pe malurile apelor sau în pădure! Ca să nu mai vorbim de faptul că a ajuns o obişnuinţă pentru unii aruncatul resturilor pe stradă! Municipiul Câmpulung nu face excepţie de la regulă şi lasă impresia că este un oraş sufocat de mizerii. Mai nou, până şi Parcul Ştefănescu a ajuns o adevărată rampă de gunoi ce tinde să se mărească de la o zi la alta.
Pahare, cartoane, pungi de tot felul, sticle, doze de bere sau suc, ba chiar şi o saltea am găsit aruncate în parcul conceput ca zonă de agrement pentru populaţia oraşului. Zona este una mai puţin frecventată de poliţişti care, de când cu COVID-19, stau mai mult printre blocuri pentru a-i prinde pe cei care ignoră ordonanţele militare, în timp ce orăşenii de la case îşi fac de cap şi aruncă deşeurile menajere pe unde apucă. Cum nimeni nu are soluţii, o bogăţie naturală se umple încet, încet de resturi. Oamenii cu simţ civic s-au plâns de mizeria existentă acolo, generată de semenii lor, lipsiţi de respect, care confundă pădurea cu terasele, unde pot consuma, în voie, de la alcool până la gustări diverse. O activitate tipică unei societăţi manelizate, care creşte pe zi ce trece, cu îngăduinţa autorităţilor locale, ale căror priorităţi sunt cu totul altele decât nevoile cetăţeanului civilizat. Ideea că poţi să-ţi arunci resturile oriunde, fără să păţeşti nimic, a transformat Câmpulungul într-o groapă de gunoi provizorie. E adevărat că oamenii au avut mereu ceva de aruncat la gunoi. Însă, în prezent, alimentele şi produsele ambalate, fie în cutii de metal, fie în alt fel de ambalaje, se găsesc într-un număr mult mai mare decât se găseau cu câţiva ani în urmă şi deci pretutindeni există ambalaje de aruncat. Avem oare motive să ne îngrijorăm că actuala societate de tipul „foloseşte şi aruncă” a depăşit limita? Se pare că da, deoarece diversele soluţii menite să rezolve problema gunoaielor n-au redus decât puţin din avalanşa de deşeuri produse de oameni. Dar, ceea ce este şi mai îngrijorător, atitudinea ce stă la baza societăţii de acest tip are implicaţii mult mai serioase. Parcul Ştefănescu, din Câmpulung Muscel, este o veche zonă de agrement urban, cunoscută şi sub numele de Parcul Libertăţii. Grădina publică a fost amenajată la începutul secolului XX, la iniţiativa proprietarului Nicolae Th. Ştefănescu, membru important al comunităţii şi ctitor al Bisericii Flămânda. Ideea a fost de a crea o pădure înnobilată cu vegetaţie arborescentă autohtonă şi exotică, chestiune de care s-a ocupat peisagistul Vasile Golescu, urmaşul revoluţionarului Alexandru Golescu-Arăpilă. S-au păstrat până astăzi speciile de arbori alese atunci, printre care se numără pinul negru, molidul, fagul, jugastrul, teiul, pinul, mesteacănul, castanul, ginko biloba şi saphora japonica. Din nefericire, câmpulungenii nu dau doi bani pe realizările înaintaşilor, ba mai mult, îşi bat joc de tot ce e frumos, pângărind spaţiile verzi cu mizeriile din locuinţe. Alex BARBU