Magda BĂNCESCU
Spitalul Câmpulung nici n-a fost băgat în seamă în statisticile oficiale care raportau cadre medicale îmbolnăvite, deşi numărul lor depăşea efectivele infectate la alte unităţi sanitare din România, cu care defilau autorităţile pe la jurnalele de ştiri naţionale. Deşi prima în judeţ pusă în pericol de incompetenţa conducerii şi neinstruirea cadrelor medicale, care au minimalizat probabilitatea apariţiei virusului taman în „fundătura” Câmpulung, instituţia medicală din oraş n-a stârnit vâlva produsă de o săptămână în jurul Spitalului Judeţean. Noi aveam în jur de 40 de cadre medicale în pericol, unele diagnosticate pozitiv, altele în aşteptarea verdictului, însă, pe harta naţională a judeţelor în care COVID-19 a lovit personalul din spitale, Argeşul apărea ca ferit de acest fenomen. Oare, nu se comunica centrului înrăutăţirea situaţiei în teritoriu? La Câmpulung era deja rău şi, cu toate acestea, stârneau îngrijorări unităţi medicale care aveau pe jumătate din îmbolnăviţii în halate albe de la noi.
Abia când s-a contaminat Judeţeanul, responsabilii de comunicarea pe sponci au adus în treacăt vorba şi despre cele 17 asistente şi infirmiere de la Câmpulung, afectate de boală, şi de restul de 23 testate şi izolate, despre care, timp de o săptămână, nu s-a mai ştiut nimic. Acceptăm cu greutate că nu este permisă divulgarea localităţilor din care provin internaţii din spitale, deşi mulţi dintre concetăţeni înjură cu spume, pe Facebook, că nu facem publice numele infectaţilor, ca să ştie de cine să se ferească! Ţinerea sub tăcere a localităţilor cu cetăţeni confirmaţi pozitiv este o prostie întreţinută de autorităţile noastre, prin comparaţie cu atitudinea omologilor din ţări cu pierderi masive, care comunică inclusiv zonele din localităţi în care bântuie coronavirusul. Însă numărul cadrelor medicale nu constituie o informaţie secretă, de vreme ce îl avem expus în toată presa naţională, care anunţă periodic câţi s-au mai îmbolnăvit şi în ce spitale.
În judeţ, autorităţilor li s-a dezlegat limba abia după scandalul de la Piteşti, soldat, din păcate, cu decese ale unor pacienţi răpuşi de virusul mortal. Este adevărat, e mai important Judeţeanul decât spitalul nostru, plus că boala a pornit de la un medic cu simptome evidente, despre care se vehiculează că a refuzat testarea şi izolarea. Dar nici în timpul scurs de la contaminarea unei părţi însemnate a Secţiei Medicale, până la infectările din unitatea piteşteană, situaţia de la Câmpulung n-a fost tratată cu seriozitatea impusă de gravitatea faptelor. Adică n-am simţit nişte măsuri rapide şi ferme, cum s-a întâmplat la Piteşti, unde au căzut nişte capete, pentru îmbolnăvirile de ordinul zecilor de persoane, angajaţi ai spitalului şi pacienţi.
Prefectul Emilian Soare a anunţat public, în Săptămâna Patimilor, că pe vinovaţii de „indisponibilizarea” a zeci de oameni atât de necesari în aceste vremuri grele îi paşte demiterea din funcţie. Şi că propunerile de sancţionare au fost înaintate deja Ministerului Sănătăţii. Cu nădejdea că şeful Prefecturii n-a gâdilat auzul cadrelor medicale, revoltate, pe bună dreptate, de acuzele aduse de director, în loc ca el să-şi asume responsabilitatea „decimării” unei secţii importante în funcţionarea spitalului, aşteptăm reacţia ministerului.
Pe lângă sănătatea celor care au suferit şi suferă în continuare la Mioveni, COVID-19 a „contaminat” relaţia directorului Alexe cu subordonaţii. Nu este cazul să mai spunem câtă nevoie este de asistenţi la Câmpulung, a căror lipsă era deplânsă cu mult înainte de izbucnirea pandemiei. Cu atât mai mult cu cât se pare că la spitalul nostru au început să fie aduşi unii dintre cei care se îmbolnăvesc la Piteşti, în timp ce bolnavii noştri, exceptându-i pe cei suferinzi şi de alte afecţiuni, au fost expediaţi la Mioveni.
Atât prefectul, cât şi managerul vorbesc despre o anchetă epidemiologică a Direcţiei de Sănătate Publică, din care reies concluzii diferite. Potrivit Instituţiei Prefectului, care preia rezultatul anchetei D.S.P., focarul de la Godeni a stat la originea infectărilor din Spitalul Câmpulung. După managerul Alexe, care invocă şi el în susţinerea argumentelor sale tot o verificare a D.S.P., virusul a fost adus în spital din comunitate. Dar nu de către pacienta plimbată de trei ori între Godeni şi Câmpulung şi trimisă de două ori acasă! Ci chiar de cineva din rândul personalului sanitar, care are domiciliul la ţară, la Bughea, la Godeni, etc., unde subordonatele au luat virusul de acasă sau de la magazin. Asta zice managerul, nu noi, care, fireşte, luăm de bună comunicarea prefectului. Şi asta pentru că teoria directorului, care îşi apără funcţia, nu este susţinută nici de evoluţia lucrurilor. În comunele învinovăţite că ar avea COVID în gospodăriile sătenilor sau la magazinul comunal, nimeni altcineva, în afara femeilor care lucrează la spital, nu s-a mai îmbolnăvit.
De pe patul de suferinţă, asistentele au reacţionat, indicând cine este vinovatul pentru răspândirea bolii în spital. Conducerea, care nu le-a dotat cu echipamente de înaltă protecţie, care n-a testat pacienţi cu probleme respiratorii şi care, în general, n-a organizat şi instruit colectivul ca să trateze ca pe un potenţial infectat orice pacient intrat în spital. Chiar nu era nevoie de ordine de la judeţ şi minister, care să-ţi spună că eşti spital de tratament COVID, ca să începi să te comporţi prudent şi profesionist. Or la Câmpulung s-a văzut „preocuparea” directorilor de spitale de a-şi pune colaboratorii şi pacienţii la adăpost, după urnirea bătrânicioasă de a cere bani Consiliului Local, la două săptămâni distanţă de decretarea stării de urgenţă şi la o lună după primul român îmbolnăvit în ţară de coronavirus.
De asta nădăjduim că prefectul a vorbit serios, nu ca un politician, care face campanie pentru partid, când a anunţat demiterea din funcţie a celor responsabili de extinderea infecţiilor în spital. Avem nevoie de lideri „spirt”, nu de bocitoare că virusul acesta e o noutate, care i-a luat pe nepregătite. Ce ne interesează pe noi că la fel au păţit-o şi alţii?!