Profitoarea

Pentru o damă tare înfumurată, viaţa a căpătat, de ceva timp, un alt sens, pentru că femeia a făcut ca de ea să se îndrăgostească un individ bogat, cu conturi grase, maşină luxoasă şi vilă imensă, plus casă de vacanţă pe Valea Prahovei. Atât de amorezat este individul, încât a început să nu se mai ferească de nimeni şi de nimic. Nici că-i mai pasă de soţia sa cea geloasă, că ar putea să afle de aventură şi el, ditamai craiul, foarte cunoscut, să se facă de băşcălie într-un orăşel de provincie mohorât şi cenuşiu. Oportunista care, până să se cupleze cu bogătanul, avea un serviciu prost plătit, cu muncă multă la stăpân, a renunţat să mai fie slugă, căci s-a gândit şi, până la urmă, i-a ieşit pasienţa, că dacă ar fi ea fetiţă bună la toate pentru amorez, atunci nu ar mai duce lipsă de absolut nimic. Seară de seară, îi oferă potentului om de afaceri plăceri de care acesta nu a mai avut niciodată parte, iar, în schimb, primeşte tot ceea ce-şi doreşte. A cam uitat perioadele în care îi ghiorţăiau maţele de foame şi trăia de pe o zi pe alta. Acum este tare fericită şi nici nu ar mai dori să-şi aducă aminte de vremurile grele. Femeia bună la toate a ajuns o cucoană în regulă, care merge de două ori pe săptămână la coafor, are ţoale de firmă şi mai nou îşi mai bagă în seamă nici foşti prieteni. Nu de alta, dar are un standard de viaţă tare ridicat, înfruptându-se din conturile patronaşului amorezat şi n-ar da bine la imagine să stea de vorbă cu cei care bat oraşul „la picior”. Musceleanul de pe bulevard