Magda BĂNCESCU
Incertitudinea care planează asupra principalilor candidaţi la funcţia de primar constituie o premieră pentru Câmpulung, unde, în luna martie a anului cu alegeri locale, pretendenţii erau desemnaţi de mult. De data aceasta, nici măcar nu sunt prezentaţi oficial, darămite să mai fie promovaţi ca „locomotive” ale partidelor care îşi doresc cât mai multe scaune în Consiliul Local. Cu trei luni înainte de scrutinul care va produce, mai mult ca sigur, o schimbare la nivelul municipiului, nicio formaţiune politică nu îndrăzneşte să facă primul pas, „deconspirând” pe cine va opune candidatului PSD. Care nu se ştie dacă va mai fi Liviu Ţâroiu, chiar dacă primarul în funcţie s-a auto-anunţat candidatul social-democraţilor. În ianuarie, când şeful Executivului a sunat adunarea la Primărie pentru presă, pentru prostia momentului, fotbalul şi ciugulitorii banului public, el a abordat, cu gura până la urechi, subiectul cu adevărat important pentru municipiu: procesul electoral, care îl îndepărtează atât de mult de un nou mandat.
Întrebat de jurnalişti dacă va mai candida, primarul a aruncat, cu o siguranţă amuzantă, un „Daaa” apăsat, de parcă varianta opusă ar fi fost o absurditate. Adică… măi copii, ce alegeri sunt ăstea fără mine?! Din partea cui? Din partea Partidului Social Democrat!, era a doua certitudine a lunii ianuarie, livrată de edilul care se bucură de ultimele luni ale primului şi ultimului mandat de primar. Ţâroiu făcea comunicările din partea PSD cu o asemenea convingere, de parcă ce avea de zis conducerea judeţeană nu valora nici cât o ceapă degerată pentru el! El lăsa să se înţeleagă, acum o lună şi un pic, că PSD Câmpulung nici n-ar avea cu cine să-l înlocuiască. Deşi, cinstit vorbind, partidul are opţiuni mult mai bune decât prezenta. Oameni decenţi, cu prestanţă, despre care nu s-a auzit vreodată că le-ar avea cu băutura sau cu „datul cu jula”.
Primarul, însă, s-a grăbit să dezmintă dorinţa unor colegi ale căror nume au fost vehiculate în contextul unor potenţiale candidaturi, deşi pe noi ne-ar interesa ce ar avea de zis Constantin Ivan sau Nicolae Dumitrescu. Nu ce zice ocupantul funcţiei, care are interes să şi-o păstreze, vis care i se va nărui, indiferent dacă PSD îl păstrează sau nu primul pe listă. Despre Ivan, Ţâroiu susţinea că nici nu şi-a exprimat opinia şi că, în mod normal, trebuia să anunţe organizaţia. „N-avem niciun fel de problemă, partidul hotărăşte cine va fi candidatul.”, a făcut acesta pe diplomatul. Iar despre Dumitrescu… mai bine vă prezentăm vorbele lui Ţâroiu la adresa acestuia, cu rugămintea pe care i-o lansăm public lui Dumitrescu de a ni le traduce. „Are ceva, acesta este stilul dânsului, nu cred că are ceva cu mine în mod normal. Tot ce mi-a cerut i-am dat. Probabil că mai vrea. Ştiu ce vrea. E ca la loto. Dacă vrei să câştigi, trebuie să joci. Dacă vrei ceva, trebuie să scrii şi să ceri. Şi să participi la o licitaţie, la ceva. Dacă numai vrei să dea primarul, nu-ţi dă, că nu dă la nimeni.” Bizară afirmaţia, care lasă loc la interpretări, cum că răbufnirile critice ale lui Dumitrescu la adresa şefilor de partid şi la adresa lui Ţâroiu, în special, au urmărit satisfacerea anumitor revendicări. Personale, profesionale, politice? Poate ne lămureşte Dumitrescu ce a vrut să transmită, prin alambicata justificare, colegul său care, evident, nu doreşte concurenţă din partea propriilor tovarăşi de partid.
Ce face PSD? Defilează cu primarul Câmpulungului în delegaţiile care umblă pe la comune, pentru anunţarea a ceea ce ştie tot „norodul”: că primarii în funcţie concurează iar. Strategie care credem că îi va costa în câteva localităţi din Muscel, unde s-a văzut, de anul trecut, distanţarea electoratului de PSD, cauză imputabilă, într-o anumită măsură, şi primarului, de regulă, şef la partid în comuna respectivă. Şi, totuşi, la PSD, a existat o opinie exprimată, este adevărat, cu prudenţă, de către deputatul Simona Bucura Oprescu, referitor la păstrarea lui Liviu Ţâroiu ca opţiune principală pentru Câmpulung. Şi ea a direcţionat responsabilitatea tot către sondajele care ar măsura popularitatea membrilor, dar şi către organizaţia municipală, căreia i-ar aparţine alegerea. Or, într-o asemenea situaţie, când decizia este lăsată în seama organizaţiei, este limpede că organizaţia face cum dictează Ţâroiu. Căci n-ar îndrăzni nimeni din organizaţie să-i ceară: dă-te, nene, la o parte, că ne-ai făcut destul de râs! Cerându-i-se o părere personală despre susţinerea lui Ţâroiu la aceste locale, Simona Bucura Oprescu a spus, practic, totul când a afirmat că „ar trebui să ne gândim serios”.
Şi trebuie ca PSD să se gândească serios, o dată, pentru că lumea îl detestă pe acest primar pentru comportamentul bădăran, şi, a doua oară, pentru şansele cât se poate de reale de a-şi pierde mandatul, odată condamnat pentru accidentul comis într-o avansată stare de ebrietate, cu o alcoolemie echivalentă comei alcoolice.
Atât despre PSD, deşi n-avem mare lucru de prezentat despre PNL, care amână momentul verdictului măsurătorilor şanselor şi reputaţiei politice a celor trei candidaţi: David, Zaharia şi Liţoi. După cel mai recent anunţ al lui Lucian Ionescu, declarat susţinător al lui Nicolae Zaharia, în ideea ca şi alţii să adere la alegerea sa, mai că suntem tentaţi să credem că PNL riscă cu directorul de la „Dan Barbilian”. Şi asta pentru că un lider politic nu iese public de capul lui, fără consimţământul celorlalţi membri ai conducerii, să-şi declare simpatia şi suportul pentru unul dintre colegii aspiranţi la funcţia de primar.
N-are sens a irosi spaţiul vorbind despre USR, rămas în anonimat, care nu fructifică deloc enorma posibilitate de a accede la conducere, condus de popularitatea Elenei Lasconi. Să laşi povara doar pe umerii ei… este dovada că, pur şi simplu, nu poţi.