La 14 zile de la vijelie, când s-a trezit cu un microfon în faţă, primarul a anunţat că trimite Inspecţia în Construcţii să-i impună reparaţii deţinătorului clădirii
Până nu s-a trezit cu un microfon în dreptul buzelor, primarul n-a dispus nicio măsură de protecţie a cetăţenilor puşi în pericol de căderea, şi cu furtună, şi fără furtună, a ţiglelor de pe acoperişul şi faţada BIG-ului de lângă „Kretzulescu”. Chestionat de jurnalişti pe tema sancţiunilor aplicate proprietarului, pentru exteriorul nefinalizat şi, pe cale de consecinţă, degradat al imobilului ultracentral, aceştia au avut surpriza să constate că, în decursul a 14 zile, Primăria n-a avut nicio reacţie. Teribila vijelie, care a umplut de spărtură roşie toată zona înconjurătoare a BIG-ului, şi pe strada principală, şi pe laterala paralelă parcului, s-a produs pe 5-6 februarie 2020. Iar nedumerirea colegilor noştri despre acţiunile Primăriei în raport cu proprietatea pe lângă care trec zilnic sute de persoane s-a consumat pe 19 februarie 2020. Dată la care şeful Primăriei anunţa că, în acea zi (!), adică la două săptămâni distanţă de evenimentul meteorologic care a scuturat serios imobilul de ţiglă şi cărămidă, va trimite o echipă de control în zonă. Nu ca să-l amendeze cu înspăimântătorul maxim de 2.000 de lei, ci ca să-l anunţe că are termen două luni ca să facă reparaţiile cuvenite.
Împrejmuirea zonei, despre care primarul zice că a impus-o pe 19 februarie, nu există nici astăzi
Iresponsabilitatea întregii suflări a Primăriei, de la politicianul îmbătat de putere, până la ultima găină rătutită din instituţie, se reflectă şi prin acest exemplu de gestionare a unei situaţii care durează de mai bine de un deceniu. Şi fără vânt comparabil cu urgia din 5-6 februarie 2020, construcţia de la intrarea pe pasarela de la Autogară constituia motiv de vigilenţă sporită pentru trecători. Anii mulţi trecuţi de când Combinatul de Ciment a vândut clădirea nefinalizată, renunţând la scopul pentru care a construit-o, n-au adus şi încheierea investiţiilor în exteriorul imobilului, cum era firesc. Lăsată aşa, normal că s-a instalat procesul de degradare, amplificat de condiţiile meteo, care îi răresc şi ţiglele acoperişului, şi cărămida ornamentală.
Firesc era ca, pe 6 februarie 2020, când întreaga împrejurime a BIG-ului, plină de resturile “proiectilelor” desprinse de rafale, arăta gradul de pericol, primarul să şi dispună măsuri de siguranţă pentru cetăţeni. Dacă nu ca edil răspunzător de viaţa şi sănătatea câmpulungenilor, după cum s-a angajat cu mâna pe Biblie, măcar ca politician interesat să nu-i intre în spital puţinii alegători pe care îi mai are. Nu s-a întâmplat nimic, din iniţiativa Primăriei, nici în ziua următoare, nici în următoarele două săptămâni, când primarul s-a trezit cu presa curioasă să afle sancţiunile luate de instituţia care, în teorie, urmăreşte tot ceea ce se cheamă „disciplină în construcţii” în municipiu. Căci de aceea are un compartiment de profil în cadrul Poliţiei Locale, a cărui angajată este plătită cu un salariu de bază de 5.700 lei, plus o generoasă normă de hrană. Plus voucherul de vacanţă asigurat de cei pe care îi paşte un concediu medical, în caz că vreun corp dur atinge corpul moale al plătitorului de taxe şi impozite.
Primarul, care mai şi spune că ştie foarte bine cine este proprietarul – era culmea să nu-l cunoască pe aparţinător -, zice că a văzut că după vijelie au căzut câteva ţigle. Nu, bre, au căzut în timpul vijeliei şi nu câteva, ci puzderie, judecând după întinderea de fragmente de materiale, unele putând fi observate şi astăzi, căci nu s-au strâns ca lumea. Oricum, „bomboana pe coliva” declaraţiilor jignitoare la adresa cetăţenilor ignoraţi în favoarea unui ştab de şandrama fructificată imobiliar este următoarea: pe 19 februarie, repetăm, la două săptămâni de la vijelie, când a fost intervievat de presă, a anunţat că-şi trimite subalternii de la Inspecţia în Construcţii, care să-i atragă atenţia responsabilului să împrejmuiască zona în care cad resturi şi să-şi repare acoperişul. Termen de conformare a proprietarului: jumătatea lunii aprilie! Altfel, va fi amendat cu o sancţiune să te tăvăleşti pe jos de râs, care justifică existenţa în tabloul urban a unor construcţii oribile şi periculoase pe deasupra. Între 1.000 lei şi 2.000 lei este suma menită să îngheţe respiraţia patronilor care nu-şi îngrijesc proprietăţile, graţie căreia, de Paşti, clădirea va arăta tot aşa cum o vedeţi astăzi.
Cât despre împrejmuirea despre care primarul susţine, în declaraţia din 19 februarie, că a impus-o deţinătorului imobilului, aceasta nu există nici astăzi, 28 februarie. A existat pentru câteva ore, în cursul zilei de luni, 15 februarie, înainte să se laude conducătorul municipiului că „face şi drege”, dar, până dimineaţa, a dispărut.
Colegiul Tehnic, ajutat cu bani să repare un acoperiş, nu şi Muzeul
Necazuri cu acoperişurile zgâlţâite de furtună şi la instituţiile publice. V-am prezentat în ediţia trecută cum a rezolvat Primăria necesitatea reparaţiilor la atelierul-şcoală al Colegiului Tehnic, sacrificând o finanţare pentru reţeaua de gaz. Consiliul Judeţean a alocat pentru introducerea gazului pe strada Maramureş 130.000 lei şi, atunci, Primăria a retras alocarea din excedentul bugetar, pentru această investiţie. Suma rămasă disponibilă, care ar fi trebuit direcţionată în totalitate către infrastructura de gaz, s-a împărţit între acoperişul Industrialului, care primeşte 59.000 lei, şi reţeaua pe strada Şoseaua Naţională, unde cei 500.000 lei prevăzuţi au fost completaţi cu 71.000 lei. Chiar şi aşa, nu este suficient, căci valoarea investiţiei depăşeşte 1,2 milioane lei.
Dacă pentru Colegiul Tehnic s-a putut, de ce nu s-a putut şi pentru Muzeul Municipal, a sărit opoziţia liberală? Căci şi de pe Muzeu cad ţigle, sub nasul primarului care – acum, că merge pe jos, nemaiavând permis – trebuie să fie cu băgare de seamă la avertismentul lipit de o bandă înconjurătoare a clădirii care aparţine Ministerului de Finanţe. Şeful Primăriei are o explicaţie pentru neglijarea edificiului cultural din „buricul târgului”: fiecare instituţie are prevăzuţi în buget bani pentru reparaţii. Afirmaţie valabilă şi pentru Colegiul Tehnic, care putea suporta din bugetul său costurile remedierii stricăciunilor cauzate de vijelie. Dar dacă tot a alocat CJ un flecuşteţ pentru gaze, era păcat să prindă mucegai celălalt flecuşteţ, din excedent, rămas fără destinaţie.
Nicio problemă, zice primarul, că pică nişte „proiectile” de pe sediul Secţiei de Istorie, care nu a beneficiat de aceeaşi intrare rapidă pe ordinea de zi a Consiliului Local, din cauză că, vezi Doamne, încă se fac calculele reparaţiilor. Şi încă zboară bucăţi din acoperiş, fapt care strică calculele, dacă va mai fi lăsat multă vreme aşa.
Magda BĂNCESCU