La mai bine de o săptămână de la furtuna din 5 spre 6 februarie 2020, care a depăşit-o mult în intensitate pe cea din 19 iulie 2005, care l-a „zburat” din funcţie pe Călin Andrei, zece ani mai târziu, urmările erau vizibile în oraş. Şi nu ne referim la cele mai greu de îndreptat, cum sunt acoperişurile distruse de rafalele extrem de violente, care se repară în timp şi, zic deştepţii de la Primărie, după obţinerea autorizaţiilor de construire, de data aceasta. Deşi, vorba unei concetăţene, au zburat şi acoperişuri autorizate, care au cedat celor 15 de ore de zgâlţâit continuu de forţa vântului nemaivăzută la Câmpulung. Însă nu aceste urmări doream să le punctăm în acest articol şi nici ravagiile produse asupra naturii, care se va reface în zeci de ani. Relatarea noastră porneşte de la reclamaţiile făcute public de o doamnă care locuieşte în vecinătatea Policlinicii Câmpulung, zonă care s-a umplut de resturi ale coniferelor jumulite bine la vijelia de acum trei săptămâni. Câmpulungeanca a povestit că, şi fără furtuna care ne-a băgat în sperieţi, mizeria este la ea acasă în incinta Policlinicii, şi din cauza pacienţilor, dar şi din cauza unor acţiuni incomplete de salubritate, care nu includ şi ridicarea resturilor vegetale.
„La Curtea de Argeş, pe tot bulevardul, până la Mănăstire, e o curăţenie de lingi, nu vă supăraţi!”
Doamna care a luat cuvântul în faţa autorităţilor, la dezbaterea publică a bugetului, s-a manifestat vehement la adresa aspectului zonei de domiciliu, care este una centrală, a aspectului parcurilor şi al oraşului, în general, care este deplorabil. „Când eram în serviciu, era domnul primar Oancea. În fiecare dimineaţă, când mă duceam la serviciu, mă întâlneam pe toate străzile cu măturătorii. Acum, nu vezi unul. Văd două măturătoare în zona Pieţei, care au uneltele în sus, căci stau bine mersi la cafele şi la ţigări, pe băncuţe. În zona în care locuiesc – blocul A11 -, în faţa Policlinicii, este o mizerie cruntă. Cetina brazilor este nestrânsă de ani din incinta Policlinicii. S-a tuns iarba astă vară şi a rămas un purcoi de mizerie, fân şi altele, aruncate şi neridicate.”, a descris cetăţeana o situaţie amplificată de vijelie, care a rupt crengi şi a scuturat brazii într-un asemenea hal, încât nu se mai zărea carosabilul de aşternutul verde. Ce era mizerie înainte, dar ce s-a strâns după…
Tot în faţa Policlinicii, gunoiul a astupat o gură de scurgere a apelor pluviale din faţa aceleiaşi unităţi medicale. Aceeaşi situaţie şi la TBC, unde un canal obturat de mizerie nu trezeşte în proprietarii de case din dreptul lui un cât de mic imbold de gospodari. „Am nimerit odată când a fost ploaie şi apa aproape să se reverse peste trotuar în zona canalului. Pe linia curăţeniei, trebuie să-mi daţi dreptate că lasă de dorit. Nu ştiu ce angajaţi aveţi dumneavoastră, dar s-ar putea ca aceia care primesc ajutoare sociale să fie puşi puţin la treabă. Nu numai cu mâna întinsă la bani. Am rude la Curtea de Argeş şi merg acolo. Oraşul este asemănător cu al nostru. Dar jos pălăria! Pe tot bulevardul, până la Mănăstire, e o curăţenie de lingi, nu vă supăraţi! Am fost în Bucureşti. În staţia în care aşteptam tramvaiul erau două măturătoare… o frunză şi un muc de ţigară pe care le-au ridicat! „De ce trebuie să-l ridicăm? Pentru că vine şeful în urma noastră şi ne dă afară!” Aici nu sunt controlaţi.”, este concluzia orăşencei decepţionate de neputinţa Primăriei de a asigura ordinea în oraş.
După ce a fost lovită de un minicart, a reclamat la Poliţie. Poliţia n-a băgat-o în seamă
De parcă nu era de ajuns defrişarea la sânge, prin care au trecut cele două parcuri câmpulungene, şi cu rost, şi fără rost – în Grădina Publică, mai mult fără rost, ca să se facă loc lămpilor oribile, de 18.000 lei bucata -, furtuna şi-a luat şi ea tributul. Parcul central, altădată umbros de se încreţea pielea pe cetăţean, oricât de toride erau verile, a rămas cu o mânuţă de arbori, după ce drujbele coordonate de viceprimarul ajuns acum primar executau pregătirile pentru dezastrul care s-a dovedit „regenerarea urbană”. După măcelărirea, în 2013, a peste o sută de copaci, în 2020, Grădina Publică s-a rărit mai mult, prin pierderea pomilor scoşi din rădăcină de vântul turbat de Cod Roşu.
Nemulţumirea vorbitoarei prezente la prezentarea bugetului este amplificată de distracţia încuviinţată de actualul primar în Parcul „Merci”. „Grădina Publică este un brand al Câmpulungului, un loc de odihnă pentru cei vârstnici. Acum doi ani, mi s-a întâmplat, în momentul în care am vrut să ies spre bulevard, ca un minicart condus de un băiat mai măricel, pur şi simplu, să-mi ia picioarele. Efectiv, am căzut. Puteam să-mi rup o mână, un picior. De ce s-a dat voie în spaţiul acesta de odihnă la minicarturi? Nu se putea găsi alt teren? Am făcut sesizare la Poliţie, dar nu mi s-a dat niciun răspuns.”, i s-a plâns conducătorului Câmpulungului pensionara.
Pensionara acuză că plopii din „Kretzulescu” au fost donaţi unei poverne. Şeful ADP neagă
Nici Parcul „Kretzulescu” nu mai e ce a fost, comparând nu cu timpurile lui de glorie, care, împreună cu alte avantaje pentru sănătate, i-au adus oraşului reputaţia de staţiune climaterică. Ci comparând cu trecutul recent, în care Primăria era condusă de Gheorghe Oancea. „Era amenajat acel lăcuşor. Era apa primenită, acum este plină de mizerie. Te duci să iei o gură de aer… este o băltoacă împuţită. Care nu are scurgere, cu toate că are drenaj. În al doilea rând, împrejmuirea este făcută dintr-o plasă de sârmă foarte subţire. Doamne fereşte, dacă un copil se urcă…”, moment în care şefii Executivului şi ADP-ului au sărit că gardul e provizoriu, ca să nu intre cetăţenii în şantier.
„Da, dar durează de câţiva ani, le-a întors replica orăşeana cu simţ ecologist, care n-a lăsat să se uite subiectul tăierii a zece plopi. „Persoana care a tăiat aceşti copaci m-a şi înjurat, ca, a doua zi, să aud că aceşti copaci au mers undeva, ca să se producă ţuică la o povarnă din împrejurimea Câmpulungului.” Informaţie dezminţită de şeful ADP, care susţine că lemnul bun de construcţie s-a băgat în lucru şi se vor face bănci, iar ce-a fost lemn de foc s-a dat nevoiaşilor, ca să-şi asigure încălzirea.
Se taie arborii ca la nebuni. Peste drum de Policlinică, au dispărut un vişin, un mesteacăn şi un liliac
„Să dea Dumnezeu să fi ajuns acolo!”, nu s-a lăsat naratoarea care nu crede o iotă din povestea cu nevoiaşii şi băncuţele, şi aşa pe săturate în oraş, unde n-a ologit tot „norodul”, ca să pui mai multe decât sunt. Alte fapte comise împotriva naturii s-au consumat în zona de domiciliu a cetăţenei intrigate de distrugerea puţinului spaţiu verde rămas în oraş. „În spate la A11, s-au tăiat nişte copaci, nu ştiu de ce. A fost un vişin tăiat de la tulpină, a fost tăiată o tufă de liliac, un mesteacăn, sub care era o băncuţă pe care mai stăteau copiii, bătrânii, dar dacă s-a tăiat, stăm la soare. Înţeleg să se toaleteze, dar prea mult se toaletează. Să se toaleteze crăcile care vin în contact cu partea electrică. Copacii ne dau oxigen şi umbră. De ce se mutilează în acel hal? Să se taie frumos, sub îndrumarea unei persoane care are pregătire în domeniu. Se dă drujba unei persoane care taie în prostie.”, şi-a încheiat vorbitoarea mesajul contrazis din nou de directorul Bogdan Pătru, potrivit căruia toaletarea şi defrişarea n-au fost executate de subordonaţii săi. Magda BĂNCESCU