La o adunare între colegi care nu s-au mai văzut de multă vreme, era aşteptat un domn care făcea afaceri în străinătate. Foştii lui camarazi de muncă îl aşteptau sfioşi, pentru că traiul la Câmpulung nu le-a permis să devină „cineva”, precum persoana pe care o aşteptau de ore bune. Se gândeau cu reţinere: oare, o să-i mai recunoască şi-o să le mai strângă mâinile bătătorite de muncă domnul rafinat, cu diplome şi ifose la „purtător”? Doamnele şi mai şi… N-aveau rochii şi pantofi de lux la fel ca femeile de care se înconjurase afaceristul şi, în sinea lor, li s-a făcut oarecum ruşine de situaţia lor. După ore interminabile de aşteptare, dintr-o maşină cum n-a văzut satul, a coborât el.
Într-o vervă extraordinară, cu obrajii plesnind de sănătate şi bunăstare, insul le-a povestit gazdelor că a fost nevoit să oprească şi pe la părinţi, şi la rude, şi la prietenii din copilărie, de liceu, bla-bla-bla. De scuze pentru întârziere a uitat. „Şoriciul” s-a întins până în momentul în care gentleman-ul şi-a scos deodorantul din geantă şi, în faţa femeilor, a început să se parfumeze la subraţ, ca şi când nimeni n-ar fi fost de faţă. Asistenţa a rămas cu gura căscată când a văzut apucăturile bădărane ale tipului care se dă umblat prin lume. Musceleanul de pe bulevard