Magda BĂNCESCU
Nu trebuie să vă surprindă modestia ţelurilor lui Liviu Ţâroiu în domeniul investiţional, în 2020, an în care, teoretic, va duce la sfârşit şi va începe proiecte programate să le inaugureze în anul decisiv pentru funcţia de primar. Chiar şi cel mai dificil capitol al reabilitării urbane ratate de Călin Andrei, Bulevardul „Pardon”, a fost în aşa fel planificat, încă din momentul intrării primei documentaţii în Consiliul Local, încât finalul cei doi ani de lucru să coincidă cu perioada alegerilor locale. Cum dădea pentru primarul PSD să intre ţanţos în campania electorală cu întreg proiectul liberalului finalizat şi, mai mult decât atât, şi cu continuarea lui, pe tronsonul „Bărăţie” – „Dinicu”, executată de când! Nu apărea el ctitorul Câmpulungului „regenerat urban” după trei decenii de încremenire, de parcă timpul s-a oprit în loc pentru noi?! Favoritismele care au produs constructorul au năruit şansa lui Ţâroiu de a intra în istoria locală cu investiţii menite să accentueze specificul de oraş istoric. Când colo… a ieşit un fâs betonat. Protejaţii lui Ţâroiu, neamul Răuţoiu, i-au făcut „bucuria”, răpindu-i şansa inaugurării celei de-a doua piese de rezistenţă a proiectului centrului istoric, Bulevardul, căruia numai un sinucigaş electoral i-ar da startul tocmai acum. Să scoţi din minţi şoferii şi pietonii cu un şantier instalat în cea mai sufocantă zonă a oraşului!
Revenind la bugetul pe 2020 şi la partea lui cea mai atractivă – investiţiile -, ne facem datoria de a vă informa, înainte ca primarul să vă cheme la dezbaterea publică, că lista umflată cu o enumerare de străzi propuse pentru extinderea reţelei de gaz conţine trei noutăţi mari şi late! Un tractor, un buldoexcavator şi intenţia de a cumpăra de la colegul de partid, patronul de la Tiparg, aripa privată din Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Înseamnă că lui Ţâroiu nu i-a ieşit pasenţa cu Ministerul Culturii, nici cât a fost condus de ai lui, care, chipurile, făceau pe generoşii cu municipalitatea, dându-i bani ca să încheie tranzacţia cu Proca. Încă o „gogoaşă” fierbinte, servită câmpulungenilor, pe care primarul îi îndulcea cu un praf de zahăr, suflat în ochi, că bagă, la solicitarea ministerului, două obiective într-un program anual de reparaţii şi achiziţii de monumente istorice: Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, atât pentru întregirea proprietăţii, cât şi pentru continuarea renovării, şi Mausoleul Mateiaş, cu reparaţiile necesare. Poveşti! Iar Ţâroiu se mai şi face de râs defilând, verbal, pe la şedinţe, cu influenţa „domnului secretar de stat Trâmbaciu”, deşi acesta este maximum „domnul director” la un compartiment al ministerului! Dacă era atât de influent Trâmbaciu, trebuia să avem un Palat al Culturii nou-nouţ ca în 1907, când primarul Alexandru Muşatescu finaliza splendidul edificiu batjocorit de succesori, un secol mai târziu.
Dacă, până acum, vă îndemnam să mergeţi la dezbaterea publică a bugetului local, ca să aflaţi cum au de gând edilii să ne cheltuiască banii, în acest an, schimbăm strategia. Chiar n-aveţi ce auzi la prezentarea bugetului, în afara lucrărilor pe care nu le-a făcut anul/anii trecuţi: podul de la Apa Sărată, Linia Apei a Staţiei de Epurare, conducta de aducţiune, un fir din cele două, PUG-ul, Piaţa Centrală, nişte tronsoane de apă şi canalizare şi asfaltări, cărora li s-a acrit şi lor să fie trambalate dintr-un buget într-altul. Cu snopul de studii inerent fiecărui buget local, vechi şi noi. Că am pomenit de gaze. Avem, ce-i drept, nişte străzi pe care se intenţionează să se aducă reţeaua de gaz, dar numai una – 3.000 ml din Şoseaua Naţională – beneficiază de o alocare de aproape 300.000 lei din excedentul bugetar. Pentru restul… vorbe sau angajamente.
Nestematele cenuşii ale programului investiţional al lui Ţâroiu sunt mai scumpe, mult mai scumpe, decât la licitaţii. Preţul Pieţei Primăriei, licitată cu 6,4 milioane de lei, a depăşit, după doi ani, 7,5 milioane de lei. După ce, în 2019, i-a plătit executantului pentru spoiala dezamăgitoare din jurul Primăriei 6,6 milioane de lei, Ţâroiu intenţionează să-l răsplătească, în 2020, cu alţi 900.000 lei. Pentru ce? Pentru nimicul gri şi trist, copăit şi ondulat, care dă mâncărimi la roţi VIP-urilor bugetare.
În cazul Bulevardului „Pardon”, afacerea cu bani publici este mai evidentă. Investiţia, adjudecată, în februarie 2019, cu 6,6 milioane de lei, figurează în buget cu 7,5 milioane de lei, că doar nu era să fie mai ieftină decât preţioasa Piaţă a Primăriei. În cazul acesteia din urmă, surplusul s-a ciupit din banii noştri prin neprevăzutul care umflă contractele şi profitul părţilor. Dar în cazul Bulevardului „Pardon”, valoarea i-a crescut, aidoma vinului, prin simpla trecere a timpului. În care nu s-a întâmplat nimic.
Să spunem ceva şi despre şcoli, alţi bugetari pe al căror vot Ţâroiu se bazează, în schimbul banilor alocaţi nu numai la constituirea bugetului, ci şi la rectificările de peste an. Unităţile de învăţământ, care primesc cei mai mulţi bani, în 2020, sunt Şcoala „Nanu Muscel”, Colegiul Tehnic şi Liceul Teoretic „Dan Barbilian”. La fosta Şcoală nr.3 se reia pe lista de investiţii un proiect care se tot „plimbă” pe ordinea de zi a Consiliului Local, de vreo trei ani, chiar mai bine, nimerind şi în bugetul Câmpulungului, fără a fi pus în practică: valorificarea clădirii centralei termice, rămase fără utilitate. Datorită faptului că este o construcţie solidă, încăpătoare, directoarea Steluţa Popescu şi-a propus s-o transforme într-o sală de evenimente, serbări ş.a.m.d., dar abia în anul cu alegeri primeşte jumătate din cei 700.000 de lei care îi trebuie. O urmează altă directoare care nu acceptă un refuz de la autorităţi, Adriana Nedelcu, onorată în acest an, pentru început, cu puţin peste 280.000 lei. Iar pe trei este taman contracandidatul liberal al lui Ţâroiu, Nicolae Zaharia, a cărui unitate apare cu 230.000 lei, în condiţiile în care n-am remarcat la primar aceeaşi mărinimie în trecut. Pentru votanţii din „Dan Barbilian”: Zaharia primeşte, pentru că Ţâroiu doreşte.