Week-end cu jubilee marcate prin festivităţi de nota 10 pentru organizatorii lor, directorii Şcolii „Oprea Iorgulescu” şi directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, instituţii pe care le leagă o personalitate excepţională a Câmpulungului: C.D. Aricescu. Şcoala, care a sărbătorit 350 de ani de existenţă, l-a avut elev pe istoricul şi poetul revoluţionar de la 1848, al cărui nume l-a şi purtat într-o perioadă. Cât despre cealaltă sărbătorită, pe amplasamentul Clubului ARO, cu aproape un secol înainte de ridicarea lui, a funcţionat, după cum atestă inscripţia aşezată la intrare, „una dintre primele scene din ţară – Teatrul Câmpulung Muscel”. Primul teatru popular, iniţiat de C.D. Aricescu, de ale cărui reprezentanţii oamenii locurilor s-au bucurat vreme de aproape un sfert de secol, între 1846-1870. Clubul ARO, cum îl ştie toată lumea, a dublat performanţa lui Aricescu, sărbătorind 50 de ani de la înfiinţarea sa, la dorinţa directorului Victor Naghi, al cărui nume a fost eliminat în totalitate din mesajele vorbitorilor, la festivitatea de aniversare. Nimic despre iniţiativa lui Naghi, nimic despre efortul muncitorilor de la uzină, despre foştii preşedinţi de sindicate, unul dintre cei mai populari fiind în sală şi chiar ne-am fi aşteptat ca Toma Neaga să fie invitat pe scenă ca să povestească despre Clubul ARO din perioada în care erau de neconceput spectacolele cu sala goală, ca în prezent. Nimic, aşadar, despre trecut şi ctitorii care au lăsat oraşului edificiul central, a cărui manieră de exploatare a generat o dispută încinsă în mediul on-line legată de cum arăta clubul odinioară şi cum arată în prezent. Şi mai cu seamă ce găzduieşte în prezent. Aceste omisiuni legate de istoria frumoasă a aşezământului ni s-au părut minusurile acţiunii de celebrare a celor 50 de ani împliniţi de Casa de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu”, titulatura care a eliminat sintagma “Clubul ARO” din limbajul oficial, de parcă s-ar dori ruperea de trecutul şi oamenii care l-au clădit.
Şi-ar mai fi un moment stânjenitor, de data aceasta, neimputabil organizatorilor, provocat de asociatul lui Sergiu Cicu la o puzderie de evenimente finanţate de municipalitate. Directorul Clubului ARO, care serba şi el un record personal, nemaiatins de vreun predecesor, 20 de ani în funcţie, a înmânat medalii aniversare celor care i-au fost aproape de-a lungul activităţii. Era normal să nominalizeze între colaboratori şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, pe care o găzduieşte de mai bine de un deceniu. Numai că din partea instituţiei partenere n-a urcat nimeni pe scenă pentru ridicarea simbolului pregătit. Chiar dacă liberalul Liviu Cioacă este în campanie, după cum au şuşotit spectatorii în momentul de pauză, în care Sergiu Cicu a aşteptat ca un reprezentant al instituţiei să i se alăture, pentru gestul acceptării medaliei, putea delega pe altcineva la eveniment. Dar n-a făcut-o. Noi ne-am prins mai înainte că s-a rupt relaţia frăţească între Liviu Cioacă şi Sergiu Cicu, care, anul trecut, pe vremea asta, nădăjduiau să convingă aleşii să le înfiinţeze un Centru Cultural, după modelul Mioveniului, proiect respins categoric de Liviu Ţâroiu, din cauza costurilor uriaşe, pe care bugetul nu şi le permite.
Publicarea unui articol, înainte de votarea bugetului pe 2019, despre sumele pretinse de Cioacă de la Consiliul Local pentru a-şi ţine activităţile de peste an, l-a adus val-vârtej la redacţie pe director, purtătorul unor avertismente cu judecata, chipurile, de la colegi, pentru îndrăzneala de a-i informa pe câmpulungeni în privinţa celor peste 400.000 de lei (!) ceruţi de o instituţie cu şapte inşi. Asta în timp ce Muzeul, cu 19 angajaţi, se mulţumea cu 18.000 de lei. La vot, aleşii, care au avut înaintea ochilor, la discuţiile purtate înainte de buget, valorile defalcate pe acţiuni culturale, cum vi le-am prezentat dumneavoastră, i-au aprobat pe sfert ce voia Cioacă. Şi-a venit Cioacă la redacţie, cătrănit foc, că ştie el cine este în spatele articolului. Asta pentru că lipsea dintre angajaţii menţionaţi ca recrutaţi pe bază de legături personale cu angajatorii Gina Pavel, intrată în colectivul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” tot aşa cum au intrat şi fiul lui Cioacă şi fiica lui Horobeanu. Şi-atunci ne-am dat seama că-l bănuieşte pe Cicu că i-a „copt-o”, furnizând informaţia cu sumele sau scriind el însuşi articolul, n-am înţeles prea bine din incoerenţa verbală a acuzatorului. Nu mai spunem ce limbaj a adoptat părintele Cioacă în adresarea nepotrivită de la redacţie… dar să trecem peste, căci noi suntem învăţaţi cu ăştia de la Gura Pravăţ şi Pojorâta, care-şi pierd lunar taloanele de ajutor social.
Revenind la festivitatea de la Clubul ARO, în timp ce Cicu îl aştepta pe scenă pe Cioacă, Ţâroiu, aflat pe primul rând, a decretat: „Mâine, îl dau afară!” Din Clubul ARO, unde funcţionează în calitate de chiriaş al lui Sergiu Cicu, cu chiria decontată din bugetul local, sau din funcţia de director al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”? Bănuim că varianta cu funcţia este cea valabilă, căci altfel primarul folosea pluralul, dându-i afară pe toţi salariaţii din clădirea de peste drum de Primărie. Dar tot pe el pica sarcina mutării în alt sediu, prin urmare demiterea lui Cioacă, pe care nu-l mai mulţumesc „firimiturile” aruncate de Consiliu, pentru evenimentele ţinute cu o mânuţă de pensionari, pare scenariul convenabil.
Şi la Şcoala „Oprea Iorgulescu” am surprins un aspect negativ, departe de a fi considerat un flecuşteţ. Aşa cum Cicu a fost abandonat de cel cu care se avea ca fratele, directorul Ghinescu a fost lăsat baltă de majoritatea colegilor manageri de unităţi de învăţământ. Ne e mai uşor să-i enumerăm pe cei care au fost decât pe cei care n-au fost: două echipe de conducere, de la „Dinicu Golescu” şi „Nanu Muscel”, şi directoarea Căminului de lângă Policlinică. Ceilalţi, în privinţa cărora suntem convinşi că au fost invitaţi, s-au bucurat de ziua nelucrătoare în care s-a consumat sărbătorirea primei şcoli din Ţara Românească şi a celei mai vechi şcoli cu predare în Limba română, care, spre mândria noastră, a fost înfiinţată la Câmpulung. Iar directorii de şcoli au chiulit pe capete.