Magda BĂNCESCU
O idee pertinentă a acestui debut de campanie electorală, diferit de cel de acum patru ani, când, la începutul anului 2016, se ştia că lupta se dă între Ţâroiu şi David, o constituie o dreaptă unită împotriva candidatului PSD. În această manieră, opoziţia social-democratului, creditat cu cele mai mari şanse doar pentru că este primarul în funcţie, merge la sigur. Datorită importanţei acestui scenariu, motiv de reflecţie serioasă pentru politicienii realişti, atenţi la diferenţa deloc de speriat – pentru PSD – la recentul scrutin prezidenţial, îl reluăm şi în această relatare, cu menţiunea că ce vrea centrul nu vrea neapărat provincia. De pildă, parteneriatul cu ALDE, pe care liberalii locului îl resping, din cauza orientării vădite a aliaţilor liberali şi democraţi către social-democraţi. Nu este exclus să apară o opinie contrară din partea acuzaţilor de afinităţi PSD-iste, care au demonstrat flexibilitate politică, în funcţie de conjunctură.
În cazul lui Manuel Zenovie, amiciţia cu Liviu Ţâroiu şi obedienţa faţă de PSD sunt justificate. Ţâroiu l-a adus în USL când Călin Andrei nici nu voia să audă de un pact cu PC, conform trendului naţional, nerespectat la nivel local. Ţâroiu a cedat un loc al PSD pe lista comună ca să-i facă loc lui Zenovie, care, şi în mandatul următor, a rămas de partea PSD. Totuşi, şi în cazul său, director la stat fiind, la o instituţie pe care, în această perioadă, liberalii sunt cu ochii ca pe butelie, se naşte o dilemă firească. În mod cert, Manuel Zenovie doreşte să-şi păstreze funcţia de şef al Filialei Teritoriale de Îmbunătăţiri Funciare Argeş, funcţie pentru ocuparea căruia a dat concurs. A susţinut examen pe post şi în toamna lui 2012, când a ajuns director la Agenţia de Îmbunătăţiri Funciare Argeş, la fel în primăvara lui 2015, când A.N.I.F. s-a reorganizat în filiale regionale, Argeşul fiind unit cu Dâmboviţa. Însă mandatul obţinut prin concurs nu este pe viaţă.
În ceea ce-l priveşte pe Sergiu Cicu, acesta este prieten cu toată lumea politică. Prietenia cu fostul primar Călin Andrei l-a adus, pentru scurtă vreme, în rândul consilierilor locali PNL. Şi liberal a rămas de atunci, dar urmându-l pe Tăriceanu la aripa desprinsă de liberalii tradiţionali şi metamorfozată în fel şi chip. Cicu a condus filialele locale ale Partidului Liberal Reformator şi Alianţei Liberalilor şi Democraţilor, fiind „rugat” să se dea la o parte de la şefia ALDE Câmpulung în favoarea lui Bivol. Pe care nu-l vedem dându-se cu PSD, fiind unul dintre membrii fondatori ai PNL Câmpulung, în 1990.
În schimb, Sergiu Cicu, aidoma colegului Manuel Zenovie, a arătat, pe durata acestui mandat, loialitate faţă de PSD şi Liviu Ţâroiu, ambii comportându-se ca nişte aliaţi de încredere. Cei doi au sporit la 12 membri majoritatea social-democrată din Consiliul Local, care i-a asigurat lui Liviu Ţâroiu o susţinere reconfortantă a hotărârilor propuse. Practic, Ţâroiu a fost cel mai liniştit primar, poate, chiar din ultimii 30 de ani, având Consiliul la degetul mic şi un viceprimar invizibil.
Când liberalii liberali, nu cei combinaţi cu democraţii, au arătat reticenţă publică vizavi de o colaborare cu ALDE, aceştia au adus drept argument tocmai servilismul celor doi faţă de putere. Până la urmă, nu ştim cât de tare şi-ar dori ALDE să susţină omul PNL, de vreme ce ALDE a fost primul partid din Câmpulung care şi-a anunţat candidatul la funcţia de primar, pe la jumătatea mandatului 2016-2020. Acesta era Dan Enescu, opţiune în privinţa căreia avem dubii serioase că mai este valabilă. N-am înţeles atunci de ce ALDE s-a pripit cu prezentarea septuagenarului, când avem, totuşi, un electorat diferit de cel care sărea euforic cu ştampila pe Ion Iliescu. Votanţii de astăzi, după cum s-a văzut la europarlamentare şi la prezidenţiale, chiar şi la Câmpulung – şi cred că vom vedea şi la locale -, vor candidaţi tineri, carismatici, nu mine acre, boţite de anii mulţi trecuţi peste ele.
Dacă cu ALDE nu… în schimb, PNL-iştii urmăresc, cel puţin la nivel declarativ, să poarte discuţii cu USR şi PMP. Cum n-au dezvoltat care este miza discuţiilor, ne permitem să bănuim că liberalii vor să le fie susţinut omul lor, nicidecum să susţină ei un candidat USR sau PMP. „Uşă deschisă” înseamnă că aşteaptă să fie căutaţi, rugaţi, imploraţi, lucru în privinţa căruia din nou ne îndoim că se va întâmpla. Până la urmă, ce oferă PNL partenerilor? Eligibilitatea listei PNL nu va avea întinderea celei atinse de PSD în 2016, care i-a lăsat muţi de uluire până şi pe beneficiarii votului, care n-au prea avut pe cine băga în Consiliu, ca să ocupe, până la ultimul, cele zece scaune câştigate. Abia vor încăpea pe locurile eligibile fripturiştii de carieră, colecţionari de mandate în administraţia publică, aşadar n-au cu ce să recompenseze o eventuală susţinere din partea unor aliaţi.
Aşa că… vorbesc vorbe în faţa microfoanelor, despre relaţia foarte bună cu partidele de dreapta. N-au spus nimic despre PAM, Partidul pentru Argeş şi Muscel, abandonat de fondatorul Mircea Andrei, care deţine aleşi în multe Consilii Locale muscelene. La Câmpulung, la PAM a rămas profesorul Constantin Staicu, şi acesta aflat, după vot şi poziţie în plen, tot de partea fostului elev Liviu Ţâroiu. Dacă mai are şi alţi colegi în partid, care să umfle rândurile PNL, vom afla curând, după fuziunea prin absorbţie, pe care preşedintele PAM, Mihai Tudor, o considera, toamna trecută, o opţiune firească. La acel moment, erau la final negocierile purtate cu PNL Argeş, care urma să preia în rândurile sale membrii PAM. Tudor era încrezător că nu are consilieri pro PSD, afirmaţie din care înţelegem că l-a consultat şi pe colegul Staicu, de la Câmpulung, iar acesta a fost de acord cu trecerea impusă de partid. Este posibilă şi varianta în care fostul director al Sportivului decide că a fost suficient un mandat în Consiliul Local Câmpulung, un bâlci de proastă factură, care i-a pătat destul reputaţia profesională.