Audiind discursul primarului Câmpulungului despre manevrele de resuscitare a trupului în care abia mai palpită viaţă, după trei mandate numai bune de şters din istoria locală, am înţeles că şi acest an va avea tot iz de sacrificiu, fiind dedicat, în mare, „cronicilor” impuse de lege până şi pentru ridicarea unui coteţ. Se cer atât de multe proiecte, pentru care se parcurge o procedură alambicată, ce consumă timp şi bani, cu selectarea şi contractarea expertului, întocmirea şi predarea lucrării, care nu este exclus să stea la baza altei documentaţii, obligatorii, în continuarea celei dintâi. Astfel că nu trebuie să ne mire dacă, într-o bună zi, se va ajunge într-acolo încât să fie nevoie de studiu de fezabilitate şi ca să sapi un strat de panseluţe. Dar trebuie să mănânce o pâine şi „cvadrilioanele” de proiectanţi şi consultanţi, care, în cazul „Kretzulescu”, cel puţin, au arătat cât de „folositori” au fost, fiind şanse ca municipalitatea să piardă, pe „barba” specialiştilor în proiectare, litigiul cu constructorul rodat în ţepe monumentale, nicidecum în făţuit de monumente.
2017, anul „maculaturii”, în lipsa căreia autorităţile locale nu pot întreprinde nicio investiţie, cât de măruntă, va însemna debutul unor proiecte, pe hârtie, nu pe teren, aşa că… răbdare şi tutun! Dintr-un ditamai excedentul de aproape 270 de miliarde, în leii vechi, sumele alocate unor urgenţe majore ale municipiului sunt o nimica toată: 1,5 miliarde pentru studiile necesare investiţiei de reabilitare a Staţiei de Epurare, plus 600 de milioane de lei vechi, pentru studiul de fezabilitate necesar reabilitării unuia dintre cele două fire ale aducţiunii de apă a Câmpulungului. Prea puţin pentru două domenii atât de importante, neglijate cu mandatele, care nici în 2017 nu „pupă” o execuţie propriu-zisă a lucrărilor nepermis de întârziate. De vreo două mandate, aleşii, loviţi de „strechea” promovării turistice, se mocăiesc să continue investiţia la Staţia de Epurare, inaugurată cu pompă de fostul liberal, la 30% modernizată, deşi ce avea să urmeze a mirosit rău de tot. La propriu.
Sătui de hârtii irosite pe documentaţiile în care s-au îngropat de-a lungul ultimului sfert de veac, cei de la Edilul se pare că au făcut presiuni ca să se găsească neapărat şi finanţarea pentru cele două obiective. Asta pentru că, deşi municipalitatea a fost „arsă” de Mediu pentru epurarea rudimentară din Sudul municipiului, unde dejecţiile sunt deversate în Râul Târgului, n-avea de gând să ia taurul de coarne.
Păi, nu suntem noi nebuni că jelim după cele 81,6 miliarde, în banii vechi, prăduite la drumul mare?! Pentru că asta s-a întâmplat în proiectul „Kretzulescu”, un jaf ai cărui autori nu vor plăti! Garantat, nu va plăti nimeni. Comunitatea a achitat nota de plată a escrocheriei „Kretzulescu”, care uneşte perfidia liberală cu cea social-democrată, susţinând la unison, şi puterea, inocentă în mare, căci n-a fost la putere, şi opoziţia de doi bani, care a reprezentat puterea gestionară a înşelătoriei „Kretzulescu”, că se vede pe teren ce s-a făcut cu 81,6 miliarde! Adică nevrednicii ăştia de funcţii şi indemnizaţii vor ca noi să credem că ei sunt încântaţi de porcăriile din parcuri, care au costat o avere.
Ca să vedeţi ce inconştienţi am avut în fruntea Câmpulungului – şi nici succesorii nu fac dovada unei responsabilităţi mai crescute, din păcate – ca să reabilitezi 70% din Epurare, căci atât a rămas după tăierea de panglică săvârşită de Călin Andrei în urmă cu şapte ani, cu o cohortă de lume bună după el, dintre musafirii la Zilele Câmpulungului, plus o conductă din cele două ale magistralei de apă, este nevoie de 170 de miliarde de lei vechi. Iar ei au tocat jumătate din sumă pe becuri, bănci şi două WC-uri în parcuri!
Îi bănuim pe cei de la Edilul că au sunat deşteptarea pentru adormiţii din scaunele de aleşi, care, cu securea timpului deasupra capetelor incapabile să ordoneze priorităţile municipiului, joacă la loteria fondurilor guvernamentale. Asta deşi proiectele de apă şi canalizare trebuiau expediate de cum Ministerul Dezvoltării a deschis robinetul Ordonanţei 28, dar cine să îndrepte jetul duşului rece către somnambulii noştri, care visează că dezvoltă Câmpulungul?!
La dezbaterea publică a bugetului, Ţâroiu a enumerat mai multe proiecte aflate în plan a fi expediate doamnei Sevil Shhaideh: cele două, Staţia de Epurare, care are nevoie de bani pentru Linia Apei (ai noştri fiind entuziasmaţi că au prins fonduri de mediu pentru altă bazaconie, parcul de 13 miliarde din Grui, când epurarea era, trei sferturi, pe butuci) şi conducta de aducţiune pe un fir, un pod pe Şoseaua Naţională, mai jos de Căminul Apa Sărată, estimat la vreo 14 miliarde, Piaţa Centrală, 50 de miliarde, asfaltarea pe Gruiului+Richard, alte 48 de miliarde. Separat de ce face Primăria, la aceeaşi sursă de finanţare s-a înscris campionul fondurilor atrase, Colegiul Tehnic, care vrea să-şi renoveze clădirea din oraş, fostul Liceu de Fete, tot cu bani guvernamentali.
Mai spunem o dată că singura izbândă a autorităţilor noastre în Programul Naţional de Dezvoltare Locală a fost o canalizare pe trei străduţe, Carpaţi, Ion Ţicăloiu şi Zăvoiului, care costă 25 de miliarde. Ţâroiu a semnat cu ministerul pentru 15 miliarde, dar, asigură el, rezolvă şi diferenţa. Primarul mai gâdila urechile contribuabilului cum că, dacă avea întocmite studiile pentru drumuri – ce spuneam la început despre roaba de proiecte, în lipsa cărora nu mai poţi trece strada, darămite s-o repari – se băga să ceară fonduri şi pentru acestea. Apoi ca o vulpe pitică, cu ochii scurgându-se după strugurii posibil acri, posibil dulci, s-a consolat cu ideea că nu ne dădea ministerul bani pentru tot ce ceream, că n-avea cum. Stai să vedem pentru ce-o să ne dea! Că asta ne interesează, pentru ce-o să ne dădea, nu pentru ce nu ne-ar fi dat!