Magda BĂNCESCU
2019, un an al neîmplinirilor pentru aleşii în funcţie, care nu face notă discordantă cu restul mandatului de „acomodare” pentru un primar cu două mandate de viceprimar. Aşadar, un om deloc străin de administraţia publică, a cărui experienţă s-a simţit într-o foarte mică măsură în imaginea municipiului. În ciuda angajamentului declarat în campania din 2016, de a face Câmpulungul de nerecunoscut. Ce-i drept, politicianul Ţâroiu n-a spus câte mandate îi trebuie pentru atingerea obiectivului cu care a „aburit” 5.263 de concetăţeni. Ce n-a spus nimeni niciodată legat de performanţa electorală a candidatului Liviu Ţâroiu este că, în urmă cu patru ani, l-a bătut la voturi pe primarul recordurilor, Călin Andrei. La niciunul dintre cele trei scrutine câştigate de liberal – punem la socoteală doar turul I, când şi-au măsurat forţele toţi pretendenţii la cea mai importantă funcţie a municipiului -, învingătorul n-a obţinut mai multe voturi decât fostul său secund. În 2004, pe Andrei l-au preferat 4.811 de câmpulungeni, iar în 2008, 4.217. În 2012, când a fost susţinut de votanţii a două partide puternice, PNL şi PSD, ca efect al USL, a înregistrat 8.450 voturi. Dar, bazându-se doar pe forţele liberale, scorul a fost sub al lui Liviu Ţâroiu, reuşita PSD-istă venind la pachet cu dezamăgirea unui număr mai mare de alegători.
Social-democratul a dezamăgit şi prin ce-a făcut, şi prin ce n-a făcut. Cum va fi reţinut Liviu Ţâroiu în istorie? În primul rând, prin ruinarea veniturilor Câmpulungului îndesate sub formă de salarii în buzunarele conţopiştilor din subordine. Pe oricine întrebi ce ştie despre primul mandat al lui Liviu Ţâroiu, asta-ţi răspunde: a mărit lefurile la Primărie, sector care a lăsat mult în urmă domeniul privat. Şi le-a mărit în fiecare an al mandatului său, începând cu 2016, continuând cu două runde în 2017 – cea din vara lui 2017 a însemnat dublări şi triplări de chenzine -, cu 2018 şi cu 2019. An în care lipsa procentului săltăreţ, aplicat salariului de bază, cu care Ţâroiu i-a învăţat prost pe subalterni, a fost compensată cu o indemnizaţie de hrană, deloc de lepădat.
Salariile din Primărie, care au şocat comunitatea locală păcălită la alegeri cu un progres închipuit al oraşului, rămân marea „realizare” a lui Liviu Ţâroiu. Al cărui interes a fost, pe lângă propriul câştig, menţinerea şi, dacă se poate, creşterea numărului de votanţi „cumpărându-şi” electoratul cu lefuri nemeritate.
A doua caracteristică esenţială a legislaturii 2016-2020 o reprezintă angajările la Primărie. Pile, pile şi iarăşi pile. N-a intrat unul în instituţie pe drept, ci împins de partid şi relaţiile personale/profesionale cu primarul, consilierii şi unii mai răsăriţi din Primărie. Ce-au făcut predecesorii săi asta a făcut şi Liviu Ţâroiu, care, spre nenorocul nostru, are în anturaj numai oameni de vârsta a doua, care şi-au găsit de muncă într-o instituţie care are nevoie de întinerire ca de aer. Cu excepţia secretarului Ramona Simion şi a soţului consilierei PSD Nora Fărcăşanu, Bădescu după căsătorie, singurele achiziţii în materie de personal în jurul a 40 de ani, restul recruţilor fac parte din categoria angajaţilor de care nu se mai lipesc noul şi modernul. Bătrâiori, rutinaţi, lipsiţi de viziune şi de vlagă, oamenii aduşi de Liviu Ţâroiu în Primărie constituie un enorm deserviciu făcut oraşului, care are nevoie disperată să înceapă să fie administrat după modelul occidental.
Dincolo de Carpaţi funcţionează. Cu oamenii potriviţi, ar putea funcţiona şi la noi. Dar cine să-l aplice? Ceata de ţăţici şi pensionari cu care s-a înconjurat Ţâroiu, un primar care a persistat în greşeala înaintaşului său de a nu accesa fonduri europene? Cele peste 4 milioane de euro din „Schimbă-ţi viitorul!” nu se simt în dezvoltarea oraşului, fie şi prin reducerea sărăciei şi încadrarea în muncă a celor care aveau nevoie de un brânci plătit de UE ca să-şi caute serviciu. Proiectul amărâţilor a schimbat în bine conturilor funcţionarilor angajaţi în singura iniţiativă cu finanţare europeană derulată în acest mandat. Aşteptăm să fim martori ridicării din sărăcie a zonelor marginalizate urbane incluse în GAL Câmpulung Muscel, beneficiare a 7 milioane de euro de la UE, care, tragem nădejde, nu vor fi vânturate prosteşte ca în „Schimbă-ţi viitorul!”
De ce nici acest primar n-a simţit nevoia să consume fonduri nerambursabile, cum fac omologii săi, nu zicem din Ardeal, ci de-aici din judeţ, cum e colegul Georgescu, de la Mioveni, care se scaldă şi în banii oraşului, şi în banii europenilor?! Din comoditate. Din nepricepere. Din dezinteres. Ne-a „omorât” Ţâroiu timpanele cu cele 25 de milioane de lei pe care ni le-a dat PNDL. Păi, PNDL n-a dat numai cui n-a cerut. Şi n-a înflorit Câmpulungul nici cu banii PNDL, căci, în afară de un pic de canalizare în Grui şi la Jandarmi şi în afara renovării Industrialului de jos, altceva nu s-a făcut. Toamna trecută, ne-am pripit cu laudele la adresa constructorilor câmpulungeni Sercop şi Cornea, induşi în eroare de primar cum că, în august-septembrie, investiţia de reabilitare a clădirii-monument va fi încheiată. Cu o lună mai devreme decât prevedea contractul de execuţie. N-a fost aşa, căci, la expirarea termenului, mansarda nu era finalizată. Probabil că mult nu va mai fi, căci politicianul Ţâroiu trebuie să taie şi el o panglică pe undeva!
Şi noi care credeam că va face băşici manevrând foarfeca, după atâtea investiţii plătite de Ministerul fost al Dezvoltării! Una dintre ele este podul de la Apa Sărată, care, cu trei luni înaintea expirării datei de 3 aprilie 2020, ultima comunicată public pentru predarea lucrării finalizate, are tot forma unui hău. N-am auzit nimic despre debutul modernizărilor la Staţia de Epurare şi la conducta de aducţiune, unul dintre cele două fire, de asemenea, finanţate tot prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Probabil din cauză că pe Ţâroiu nu l-a ţinut obiceiul lui Andrei de a inaugura instalarea şantierelor, dacă de finalizarea lucrărilor n-a avut noroc.