2018 a adus teorii nemaiauzite în Consiliul Local. Liviu Ţâroiu vrea tineri în Primărie. Nu ştim cât de convins este când afirmă că vrea şi pe posturile din subordinea sa, dar pentru cel de consilier juridic al Legislativului municipal, rămas din nou descoperit, juridic vorbind, ţine să fie tânăr şi neexperimentat, ca să-l crească şi să-l înveţe meserie. Normal ar fi ca aleşii să se ocupe ei de îngrijirea mlădiţei – căci doar este omul lor -, care se va chinui să se înalţe la umbra trunchiurilor scorburoase şi cocârjate, mâncate de carii şi de bătrâneţe, de pe tarlaua împădurită a Primăriei. În instituţie, de data aceasta, sub directa coordonare a primarului, mai sunt şi alte slujbe neocupate, pe motiv că, susţine Liviu Ţâroiu, nu le vrea nimeni! Asta este altă noutate frapantă, după cea cu copiii, cu ajutorul cărora conducătorul nostru vrea să dea un iz de creşă sanatoriului veştejit, populat de seniori apropiaţi de vârsta sa. Ce job-uri din Primărie nu sunt dorite de niciun cetăţean al municipiului sau din afara lui? Unul de consilier la Direcţia Tehnică şi Urbanism, în cadrul Compartimentului Urbanism, Amenajarea Teritoriului. Altul, tot de consilier, dar la Compartimentul Investiţii şi Achiziţii Publice. Două posturi bune, importante, la servicii-cheie, bine remunerate. Dar chiar plătite mulţumitor, angajatorul Ţâroiu se plânge că nu reuşeşte să-i facă pe absolvenţii de facultăţi tehnice să se înscrie la concurs.
Postul de la Urbanism a rămas vacant prin pensionarea Aureliei Bleotu, care, la creşterea salarială din luna iulie a anului trecut, avea o chenzină de bază de 4.350 de lei, majorată, pardon, stabilită, cum vrea primarul să ne exprimăm, la 5.700 de lei. Se cade a face precizarea că doamna Bleotu avea o vechime în muncă aferentă gradaţiei 5, adică peste douăzeci de ani de activitate, care stăteau la baza câştigului său lunar. Cealaltă poziţie din schema de salariaţi, pentru care se caută furibund un ocupant, i-a aparţinut lui Florin Izbăşescu. Anul trecut, postul vacant figura cu acelaşi salariu de bază şi aceeaşi gradaţie 5, ambii fiind consilieri, clasa I, grad superior.
La început de an, Executivul a prezentat Legislativului propunerea de retrogradare a celor două locuri disponibile într-un grad de asistent, ca să fie ocupate mai uşor. La precedentele încercări de recrutare de personal, câte două de „căciulă”, s-a pus condiţia unei vechimi de nouă ani pentru Urbanism şi cinci ani pentru Achiziţii-Investiţii. Liviu Ţâroiu, însă, a eliminat pretenţiile de rodaj în specialitatea funcţiei care îi trebuie lui, ca să-şi reîntregească echipele rămase pe minus prin plecarea celor doi colegi vechi. Opoziţiei liberale nu i-a sunat deloc bine renunţarea la experienţa minimă de nouă ani solicitată viitorului urbanist, întrucât atribuţiile erau mult prea importante ca să-i fie delegate unui începător într-o profesie de răspundere. Altfel spus, nu era cazul ca Primăria şi semi-debutantul să se joace de-a învăţatul meseriei într-un domeniu atât de dificil precum Urbanismul. Mai cu seamă că Primăria n-are nici arhitect şef, aşadar, nu era cazul scăderii dintr-un grad superior într-unul inferior înainte de a fi testată piaţa forţei de muncă locală cu un serviciu remunerat cu un salariu care pleca de la 5.166 de lei.
După eşecurile anterioare, Liviu Ţâroiu n-a mai avut curiozitatea să afle reacţia pretendenţilor tentaţi cu suma de mai înainte şi a cerut Consiliului să-i „decadă” pe cei doi consilieri din superiori în asistenţi, cu o vechime în specialitatea studiilor de un an. În această situaţie, salariul de bază scade şi el la 3.464 de lei. Motivul pentru care şeful Executivului a stăruit să renunţe la criteriul vechimii de nouă ani este că s-a săturat să aştepte omul potrivit, deşi nu strica să mai facă o încercare de scoatere la concurs măcar a postului de la Urbanism cu remuneraţia valabilă de la 1 ianuarie 2018. Şi-apoi, este convins primarul, un tânăr inimos va face lucrurile la fel de bine ca doamna Bleotu, dacă se ţine de legislaţia cu reguli foarte clare. În prezent, sarcinile salariatului care lipseşte sunt executate de altcineva care – şi aici Liviu Ţâroiu a avut o exprimare monumentală -, cităm, „Dumnezeu să-l ierte, nu are specialitatea respectivă!” Bine, bine, că n-are specialitatea respectivă nu e o tragedie, dar tragem nădejde, pentru binele Câmpulungului, că măcar e viu!
După cum nu este nicio tragedie, caută să ne convingă şeful Câmpulungului dornic să aplice colectivului ruginit o infuzie de tinereţe, că nu există, momentan, în Primărie un arhitect şef. Are contract cu o firmă pentru ghidarea activităţii Urbanismului, iar complicaţiunile sunt expediate, pentru semnare, arhitectei şefe a Consiliului Judeţean.
Cât despre postul de la Achiziţii al lui Izbăşescu, aflat într-o situaţie tulbure, ba suspendat, ba vacant, pe durata celor aproape doi ani de când acesta a părăsit Primăria Câmpulung – omul avea 1,8 miliarde de lei vechi într-un cont la bancă şi stătea pe un salariu de 1.300 de lei -, lucrurile vor fi mai simple. Fostul angajat era încadrat consilier superior, întrucât avea şi răspunderea dirigenţiei de şantier. Convins că nu vine niciun diriginte de şantier pe leafa de la Primărie, când el câştigă la o lucrare mai mult decât ar câştiga într-o lună la serviciu, Liviu Ţâroiu pledează din nou cauza unui tânăr inginer, care are şansa să se formeze lângă Bălăşcan, Popescu şi colegele lor, toţi cu o vechime de peste douăzeci de ani. După ce-l găseşte pe tânăr, îşi face planuri primarul, îl trimite la şcolarizare pentru ce făcea şi Izbăşescu, profesional vorbind. „Nu fac achiziţii, nu fac nici dirigenţii, că n-am cu cine. De un an şi jumătate, stau pe loc.”, a impresionat auditoriul protectorul junimii câmpulungene, invitate să dea năvală. Mai cu seamă că vor găsi în el şeful perfect, de gaşcă, mare susţinător al tinerilor ascultători. Ascultători nu numai cu el, ci ascultători şi prin birourile în care sunt trimişi în scop de documentare.
P.S. Înainte de a pătrunde în lectura acestei ediţii, atragem atenţia viitorilor candidaţi la cele două posturi, dar şi la altele, că articolul cu plicurile cerute la Primărie se referă numai la cei care se înscriu la licitaţii. La ceilalţi contează dosarul.