Într-o instituţie mică, subordonată uneia cu sute de angajaţi, doi inspectori îşi formaseră obiceiul de a lucra în echipă. Ce înseamnă asta? Adică şi-au împărţit sarcinile de lucru după metoda „mama împinge şi eu trag, ce treabă mai fac!”, şi aşa mergeau treburile strună. Nimeni nu le cerea socoteală pentru felul cum duceau la îndeplinire îndatoririle de serviciu, pentru că, deh, erau la stat, astfel că, întotdeauna, băieţii au ştiut cum să îmbine utilul cu plăcutul. În ce consta munca lor? Câteva ore petrecute în birou, întrerupte de patru-cinci pauze de cafea şi ţigară, după care, puţin după prânz, tinerii lăsau la o parte atmosfera apăsătoare de serviciu şi coborau la o terasă din apropiere. După şueta de pe zi, urma cea de noapte, adică pentru ei fiecare seară însemna distracţie la maximum.
Într-una din escapadele lor nocturne au cunoscut o damă frumoasă foc, care le-a cerut ajutorul, să-şi găsească de muncă. Imediat, junii vrăjiţi de farmecele tinerei, au prezentat-o şefului, care, la rândul lui, a căzut pradă nurilor tipei şi a fost de acord s-o primească în echipa lor prosperă. După câteva săptămâni de lucru, plictisitoare şi deloc pe placul aventurierei, fata i-a rugat cu lacrimi în ochi pe protectori s-o ia cu ei prin baruri şi discoteci, ca să se elibereze de stresul de la serviciu. Bucuria băieţilor că li s-a întregit echipa de lucru, cu un aşa odor de fată… muncitoare.