Proiectantul, care a aplicat soluţia cea mai ieftină, reactivând un canal de pe vremea C.A.P.-ului, înfundat în decursul anilor, va fi adus în zonă, pentru a găsi altă cale de dirijare a apelor prăvălite de pe dealuri
Un canal de scurgere a apelor preluate din zona înaltă a Plăieşilor şi dirijate, pe sub strada proaspăt asfaltată, spre proprietăţile unor locuitori ai Drăceştiului, i-a revoltat pe cei afectaţi, încât, aidoma câmpulungenilor de pe Creţişoara, au ieşit ca să oprească lucrarea. Este vorba despre lucrarea de completare a reabilitării stradale cu rigolele executate la aproape un an distanţă de turnarea covorului asfaltic. Familiilor inundate mai rău după desfundarea şanţului, care direcţionează puhoiul venit cu repeziciune de pe dealurile din zona vestică a Câmpulungului către bătăturile orăşenilor din vale, chiar le-a reuşit manevra. Asta pentru că primarul Liviu Ţâroiu, sosit în teren, la solicitarea cetăţenilor de pe Drăceşti, nemulţumiţi că sunt sacrificaţi pentru binele vecinilor de pe Plăieşi, prin aplicarea celei mai ieftine soluţii de lucru, având drept consecinţă umplerea curţilor, a beciurilor, chiar a camerelor caselor cu apă, a dispus sistarea temporară a lucrării. Spre bucuria echipei „subţiri” de muncitori ai firmei Group Concif, trimişi, vineri dimineaţă, să dea gata restul de 5% din investiţie, la care se referise şi Liviu Ţâroiu, cu două zile înainte, la conferinţa de presă. Adică scurgerile pluviale, care nu vor avansa prea mult până la promisa întâlnire a primarului cu proiectantul, asta pentru că, sâmbătă, potrivit muncitorilor, au liber de la patron, ca să stea cu nevestele. Şi ne mai mirăm de stadiul exagerat de întârziat al programului de dezvoltare a Câmpulungului, aflat, în mare parte, pe mâna firmelor familiei Răuţoiu!
Proiectul rigolei a inclus un vechi canal făcut de C.A.P., care direcţionează puhoiul de apă către proprietăţile din vale
Este a doua oară într-o săptămână când Liviu Ţâroiu trece prin experienţa de a-şi pune lumea în cap prin investiţiile întreprinse. Şi nu pentru că se fac, ci pentru maniera în care se fac. Strada Plăieşi, care constituie „locul acţiunii” acestui articol, este un braţ al Drăceştiului, pornit din partea dreaptă, cum urci spre Mărcuş. Drumeagul de ţară, foarte prost şi foarte abrupt, mărginit de dealuri, pe dreapta, şi de vale, pe stânga, a făcut parte dintr-un lot de străzi, licitat şi câştigat, în vara anului 2018, de Group Concif, la o valoare totală de peste 10 milioane de lei. Dintre cele trei, Plăieşi, Drăceşti şi Ion Ţicăloiu, doar prima a dobândit asfalt proaspăt, scăpându-i pe localnici de chinul urcării şi coborârii povârnişului înfundat în noroaie. După turnarea covorului asfaltic, reparaţiile au luat o pauză de-o iarnă, primăvară şi vară şi, în toamna acestui an, executantul a revenit pe Plăieşi, pentru a încheia reabilitarea nefinalizată.
Din acest moment, s-a risipit „poezia”. Mai multe familii din vale, de pe Drăceşti, sesizând, la recentele ploi, că le vine peste ei, de pe Plăieşi, o cantitate nefirească de apă, au depistat rapid cauza inundării proprietăţilor. Vechiul tub, făcut pe vremea C.A.P.-ului, acum 60 de ani, după cum îşi aminteşte cel mai vârstnic dintre interlocutorii noştri, om la 84 de ani, s-a astupat în decursul timpului, ca urmare a necurăţirii şi a neîntreţinerii sale. A fost mult mai bine, recunosc cetăţenii care au apelat la ziarul nostru, pentru a-şi povesti necazul, căci, înfundându-se acel canal, şiroaiele se împrăştiau haotic, peste tot. Ce-i drept, ajuta la drenarea apei şi suprafaţa drumului de ţară, care absorbea o parte din ceea ce se scurgea de pe deal. Odată ce s-a pus asfalt, şuvoaiele curg pe deasupra lui, tot către grădinile îmbibate de udătură. Practic, orăşenii de pe Drăceşti sunt inundaţi de pâraiele prăvălite furtunos pe deasupra asfaltului, dar, mai ales, de ceea ce colectează tubul „reactivat” prin desfundarea lui şi includerea într-un sistem proaspăt creat, care direcţionează abundenţa de apă către pământurile oamenilor.
Altfel spus, proiectantul tocmit de Primărie, în loc să conceapă o idee de protejare a locuinţelor particulare, a pus în studiul care stă la baza lucrării cea mai ieftină şi simplă soluţie. Aceeaşi scurgere rudimentară, care a existat în vechime şi care, colmatându-se, nu mai cauza neplăcerile din prezent. Rigola, contestată în punctul cu pricina, nu se face decât pe dreapta străzii, în timp ce pe stânga, cum urci, va fi acostament betonat.
Tiberiu Fătuloiu, Lucian Stoica, Pavel Stoica, Elena Croitoru sunt cei mai afectaţi de curgerea vijelioasă a unor cantităţi impresionante, dar nu sunt singurii. Interlocutorii noştri au adăugat enumerării şi numele Trandafir, poliţist la Rucăr, care a achiziţionat recent o proprietate. Ca să constate că i se inundă pivniţa de câte ori plouă.
Ca să-şi protejeze casele, păgubiţii erau croiţi să astupe cu beton tubul desfundat de muncitorii de la Group Concif
„Din vârful Plăieşului, toată apa au drenat-o pe rigola aceasta. La o ploaie puternică, din această vară, înainte să se facă rigole, toată piatra de pe margine (n.r. din cauza lucrării nefinalizate cu şanţ şi acostament betonate) a fost scoasă şi a ajuns pe drum. Au luat-o oamenii din Plăieşi cu lopeţi, căci nu mai puteau să urce acasă. Acum, cu tubul acesta, se umplu beciurile de apă. Garajul mi s-a dărâmat, am făcut alt garaj, am făcut subzidire, drenaj şi degeaba, căci casa îmi este afectată. Este vorba despre tone de apă, pe care ni le bagă în curţi. Ni se dărâmă casele! Trebuie scoasă de pe acest drum şi dusă în Drăceşti, pe rigole – care sunt şi pe o parte, şi pe cealaltă – şi, de acolo, în Râul Târgului. Nu se poate să lase aşa! Noi, toţi vecinii, punem bani şi turnăm beton, astupăm şi oprim treaba asta. Este adevărat că nu e ploaie tot timpul, dar şi când vine, ţi-a slăbit casa cu totul.”, a reclamat Tiberiu Fătuloiu.
„Ei spun că nu pot să mute apa. Adică s-a săpat în munte, s-au făcut baraje în stâncă şi ei nu pot să facă o canalizare pluvială. Când vine „avalanşa”, îmi intră rău în bucătărie. Trebuie să stau în ploaie, să trag apa cu mătura. Va veni cu mizerii de sus, pentru că deversează de la baie, de la WC.”, a susţinut o vecină a acestuia, care nu-şi dădea seama, din cauza unui şifonier care masca un perete sever fisurat, de unde vine frigul în casă. A întreprins o reparaţie, dar: „Cât să ţină, dacă terenul pleacă, din cauză că e ud mereu?! Am cerut bani de la asigurări. Au venit de la Piteşti, au văzut, s-au întâlnit aici cu Vâlsănescu şi cu Mitoi, s-au certat la mine în casă şi nu au vrut să-mi dea Călin Andrei şi doamna Chelu. Doamna Chelu a ţipat la mine, de parcă eram un copil şi ea era cine ştie cine. Eu am lucrat în învăţământ 35 de ani şi n-am ţipat la copii. M-a umilit într-un hal fără hal! Pârşan stătea şi se uita la ea. Aveam dreptul la aşa ceva, dar n-a vrut să-mi semneze. A trebuit să mă împrumut, căci aveam nuntă cu fata. Şase ani după nuntă, am tras până mi-am plătit datoria. Iar primarul (n.r. Liviu Ţâroiu) susţine că spusele noastre sunt aberaţii. De ce nu vine la mine în casă, că eu vreau să-i arăt toată casa plină de crăpături?!”, relata, cu amărăciune, o pensionară experienţele cu funcţionarii Primăriei.
„Se infiltrează şi mai curge mult timp după ploaie. Şi tot timpul sub casă este ud. Nu e ploaie după trecerea căreia să zici că s-a uscat în două ore. Se îmbibă terenul, iar apa bălteşte şi curge în beciuri multe zile. Iar nouă, de la Primărie, ni se spune că nu stă apa, căci e pantă.”, au adăugat oamenii. „Noi le-am spus înainte să înceapă lucrarea să scoată tubul, dar au zis că nu se poate.” Şi nu s-a putut, pentru că lucrătorii respectau un proiect al cărui autor n-a vrut să se complice.
Elena Croitoru şi-a pierdut soţul, fiul şi ginerele. N-a fost ferită nici de pierderi materiale. Prima casă i-a fost distrusă, cu mare greutate, a refăcut-o, ca să constate că răul se repetă. I-au putrezit pardoselile în fiecare cameră şi i s-au crăpat pereţii, din cauza solului îmbibat cu apă. Ce era îmbibat până acum, pentru că în zonă e un sol rău, afectat de alunecările de teren, provocate de izvoarele subterane, dar ce se îmbibă de acum înainte, cu canalul Primăriei îndreptat către locuinţele lor! „Când i-am spus primarului că nu mai pot să fac şi a treia casă, a zis că nu ştie dacă mai apuc! „N-o mai faci, că nu mai apuci!” M-a luat în râs… că nu mai apuc eu să fac a treia casă.” Cei care au fost martori glumelor nesărate au confirmat spusele vecinei lor. La faţa locului, biata femeie i-a amintit primarului discuţia deranjantă de la audienţe, însă Liviu Ţâroiu a replicat imediat, cum că este o interpretare greşită a vorbelor sale. „N-am zis că nu mai apucaţi. Am zis că n-are rost s-o mai faceţi pe a treia. Am zis foarte clar: nu mai faceţi a treia casă. S-ar putea să apuci mai mult ca mine.”, s-a apărat edilul.
„Opriţi lucrările, să nu se mai facă nimic! Că ne băgăm în groapă toţi! Stăm acolo şi nu mai porneşte niciun excavator!”
Prin intermediul nostru, localnicii i-au solicitat primarului Ţâroiu să vină la o discuţie, în teren, iar acesta s-a conformat. „Câţi ani aveţi de când staţi aici?”, a fost introducerea lui Liviu Ţâroiu, prin care a insinuat că solul umed şi fărâmiţat de ape subterane, pe care au fost construite casele, aşa a fost dintotdeauna. „Unde s-a dus apa pe valea asta? Eu am discutat inclusiv cu domnul Oancea, fostul primar. Dintotdeauna, apa a fost aici. Veniţi la mine acasă, dacă vreţi, ca să vedeţi că apa trece pe la mine prin grădină. E mai rău decât atât!”, a fost încercarea primarului de a-i convinge pe oameni că pe proprietatea sa curge o gârlă mai mare decât cea cauzată de înălţimea Plăieşilor. „Dar apa n-a fost adusă pe rigolă!”, au sărit împricinaţii. „Astup rigola şi-o să vedeţi că apa vine peste tot! Încă n-a inventat nimeni ca apa să curgă în sus! Cel mai bine este să nu faci. Dacă mulţumesc 95% dintre oameni, este suficient pentru mine. Cei 5% aşa au trăit o viaţă. Oameni buni, tubul ăsta nu l-am pus eu!”, a replicat „musafirul” la ideile oamenilor de dirijare a şuvoaielor altfel decât în prezent. Cu siguranţă, un specialist în drumuri, aşa cum este şi autorul proiectului de reparaţie a străzii Plăieşi, găsea şi el altă metodă. Dar de ce să te complici şi să cheltuieşti mai mult, când poţi să rămâi la „prostia omenească” din timpul C.A.P.-ului, când nu puteai cârti că ţi se surpă casa din cauza puhoaielor care loveau în ea?! „Podul (n.r. canalul de sub stradă) l-au făcut cei de la colectiv, că n-aveau pe unde trece cu căruţele cu prune.”, şi-au amintit cei mai în vârstă. Însă primarul este convins că altul a fost scopul: „Acest tub a fost făcut pentru golirea apelor din toată zona, ca să se ducă în pământ. Vă duc în „n” zone ca să vedeţi cum circulă apa prin grădinile oamenilor.”
„Eu astup tubul, la Veruţa Pârşan, că e pe proprietate privată!”, a replicat cel mai înverşunat interlocutor al primarului, când acesta l-a atenţionat că n-are voie să-l umple cu beton în marginea aflată pe domeniul public. „Apa vine tot aici, stai liniştit. Şi la panta asta, nu zace apa.”, este convins primarul. „Dar de ce să nu facem cum e bine, domnul primar? Eu am îmbătrânit aici şi nu era apa asta. Nu mai putem să dormim noaptea, de teamă că se dărâmă casa pe noi. De ce nu ne înţelegeţi şi pe noi?”, l-a întrebat Elena Croitoru. „Nici nu erau ploile ăstea. Vă înţeleg, dar nu pot să fac. Vi se dărâmă din cauza alunecărilor, nu din cauza apei. Să-mi arătaţi şi mie dacă vă rămâne vreun gram de apă după o ploaie.”, susţine primarul.
După o jumătate de oră în care cetăţenii au dezbătut cu primarul curgerea torentelor de pe fiecare deal şi vale în parte, cu direcţia intuită de părţile disputei, petenţii au acceptat compromisul găsit de Liviu Ţâroiu. Şi anume să aştepte câteva zile, până când îl va aduce pe proiectant în zonă. „Opriţi lucrările, să nu se mai facă nimic! Că ne băgăm în groapă toţi! Stăm acolo şi nu mai porneşte niciun excavator!”, au sărit reclamanţii.
Însoţit de lume, primarul a coborât pe jos panta Plăieşilor, neavând loc să se strecoare cu Duster-ul pe lângă betoniera firmei Group Concif, care lucra rigola la intrarea pe stradă. Ajuns în dreptul echipei, Liviu Ţâroiu le-a cerut muncitorilor să oprească munca „la canal”, decizie primită cu frenezie, pe motiv că începeau week-end-ul mai devreme. Odată cu colegii de la stat.
Una dintre soluţiile găsite de primar era ca proprietarii să cedeze teren din grădina lor, pentru amenajarea unei rigole betonate, care să ducă apa către Drăceşti. Terenul Veruţei Pârşan este cel vizat pentru traversarea şanţului Primăriei, însă vecinii acesteia se îndoiesc că va fi posibil, deoarece a fost pus în vânzare de mai multe ori. Aşadar, intenţiile proprietarei exclud înţelegeri cu Primăria, deşi, la prima vedere, era o rezolvare convenabilă pentru toată lumea.
Magda BĂNCESCU