Militar destoinic, sportiv desăvârşit, tată şi soţ iubitor – aceasta este caracterizarea în câteva cuvinte (ar mai fi multe de spus) a omului Irinel Bădulescu, cel care a reuşit, de unul singur, să aducă municipiul Câmpulung pe harta internaţională a sporturilor de contact. Începutul a fost greu, nici acum nu-i e prea uşor, dar prin multă muncă şi seriozitate, plus ambiţia care-l caracterizează, caporalul Bădulescu, de la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, şi-a văzut visul cu ochii: a înfiinţat şi coordonează la Câmpulung un club sportiv de kickboxing, iar denumirea acestuia nu a fost întâmplătoare, ACS Tai Shin Do – Ambiţia Irinel! Are zeci de cursanţi la club, cu care face 4-5 antrenamente pe săptămână şi este acum un exemplu şi mai puternic pentru elevii şi, totodată, colegii săi, mai ales că, printre alte rezultate notabile, deţine două titluri de campion mondial la această disciplină sportivă. Kickboxingul poate fi considerat o artă marţială hibridă, formată prin combinarea elementelor din diverse stiluri tradiţionale de lupte. În România, kickboxingul a prins la public, iar în ultimii ani, graţie mediatizării de tip show şi a galelor de genul Superkombat ori, mai recent, Respect World Series, i-a luat faţa boxului. Filmele cu luptători celebri, precum Jean-Claude Van Damme, au inspirat numeroşi tineri din România să practice kickboxingul, chiar dacă nu este un sport olimpic. În ţara noastră sunt mii şi mii de practicanţi înregistraţi la zeci de cluburi din ţară.
De la box şi muzică, la arte marţiale
Drumul spre înalta performanţă în sporturile de contact a început pentru Irinel Bădulescu în 1991, atunci când îl găsim în sala de box de la CS Muscel Câmpulung. Renunţă la acest sport după numai patru ani, la scurt timp după ce a câştigat medalia de bronz la „Naţionalele” de juniori. După o perioadă de câţiva ani de pauză, în care a cochetat şi cu muzica, fiind membru al trupei Black Power, a început să studieze artele marţiale şi să fie instructor. „În 1991, m-am apucat de box, la CS Muscel, sub îndrumarea antrenorilor Gheorghe Vlad şi Vasile Voicilă. Pe vremea aceea, era cel mai dur, iar visul meu era să obţin o medalie. Era în acei ani o perioadă de glorie pentru boxul românesc, cu nume de talie mondială precum Francisc Vaştag sau Leonard Doroftei. După ce am luat bronzul la Campionatul Naţional de juniori, în 1995, la categoria 54 kg, m-am lăsat de box. M-am apucat de muzică, cu trupa Black Power, care, în anul 1996, era în vogă, dar am renunţat din lipsă de fonduri. Am avut un contract cu Cat Music, am făcut trei melodii, însă nu am reuşit să le punem pe un CD. Când nu sunt bani, nu se poate face ceva. A urmat apoi o perioadă moartă, de vreo cinci ani, după care m-am dus la o şcoală de karate să-i învăţ box. De acolo am participat la o competiţie şi am luat o cupă în 2004. Apoi s-a desfiinţat clubul şi l-am preluat eu singur, dar puneam toţi bani ca să plătim chiria la şcoală, pentru sala de sport. După ce le-am prezentat eu autoapărare, elevii nu mai voiau să înveţe artele marţiale, voiau să înveţe mai mult autoapărare, iar eu căutam să mă sprijine cineva din artele marţiale ca să pot să continui, să fac un club în Câmpulung, iar eu să fiu ca antrenor. S-au lăsat câţiva inşi şi am închis tot, nu mai avea rost.”, ne-a povestit Irinel Bădulescu.
Veteranul clubului, un puşti de 11 ani
Ambiţios din fire, militarul nu a renunţat la visul său de a pune bazele unui club de kickboxing la Câmpulung. Şi-a reluat activitatea de instructor, în 2013, cu 6 elevi, iar în prezent, antrenează în jur de 30 de sportivi, majoritatea cu rezultate bune şi foarte bune în competiţii naţionale şi internaţionale. „Veteranul” clubului este un puşti de 11 ani, care a reuşit să obţină în 4 ani şi jumătate nu mai puţin de 17 trofee. „În 2013, am început să predau eu, pe cont propriu. Am avut şase elevi pe care-i pregăteam pe stadion, la LPS. Venind frigul, am început să caut un spaţiu închis şi am găsit înţelegere la CS Muscel. Am rămas aici şi mi-am făcut treaba. Cu conducerea m-am înţeles bine, pentru că nu am deranjat pe nimeni şi n-am avut de ce să mă cert cu ei, nu au avut de ce să se supere pe mine, că doar am venit cu îmbunătăţiri şi cu vorbă bună. Cred că am în prezent undeva la 30 de sportivi, nu pot să spun că am un număr fix, pentru că se rotesc foarte des. În şase ani, am undeva la 70-80 de titluri, medalii şi cupe. Numai de la doi sportivi am 40 de trofee… Cel mai vechi elev este Adrian Codruţ Duţescu. Îl pregătesc de 4 ani şi jumătate, iar la 11 ani cucerise 17 trofee. Anul acesta, participă şi el la Europene, iar din punctul meu de vedere el este vedeta mea. Părinţii l-au susţinut, s-au zbătut pentru copilul lor… Am poză cu el în prima zi, aici, pe stadion.”, îşi aminteşte Irinel Bădulescu. Pe lângă Adrian Codruţ Duţescu rezultate remarcabile au obţinut şi Alexandru Ionuţ Ghinea, Romeo Enache, Andrada Neacşu şi Gabriel Hiu.
Norocul i-a surâs la primul Campionat Mondial
Sala în care îşi desfăşoară orele de iniţiere şi de pregătire este de fiecare dată plină, kickboxing-ul numărându-se, astfel, printre sporturile preferate ale tinerilor musceleni, fete şi băieţi. Irinel Bădulescu deţine în prezent centura neagră cu 3 Dan şi este membru al Federaţiei Mondiale de Kickboxing (WKF). Primul titlu de campion mondial WKF l-a obţinut în anul 2016, în Italia, la disciplina LKT (Low Kick), M masters, categoria -75 kg. „Am ajuns la Campionatul Mondial cu noroc, pentru că dacă nu eram în cantonament, la Sătic, nu aveam nicio şansă. Acolo m-am făcut remarcat, am fost peste mulţi dintre sportivii care erau în pregătire. În plus, anumiţi antrenori m-au simpatizat şi a venit oferta să mă pregătesc dacă vreau să lupt în Campionatul Mondial. Asta se întâmpla în luna iulie, iar în noiembrie era campionatul. Am crezut că e o glumă, nu am luat în serios, dar după o perioadă m-au sunat să mă întrebe dacă am început pregătirea. Atunci am început să fac două antrenamente pe zi, nu mai luptasem din 2007. Făceam antrenamente pe la federaţie, făceam antrenamente cu băieţii mei, ştiam în principiu că pot, nu ştiam exact nivelul de luptă. În Italia, în noiembrie 2016, a venit şi primul titlu de nivel foarte mare.”, ne-a mărturisit sportivul muscelean. În Italia, la Adria, a urcat în ring de trei ori. În primele două meciuri a întâlnit sportivi din Spania, iar în finală a luptat contra unui austriac. A câştigat de fiecare dată, iar la final a urcat pe podium şi a ridicat centura pusă în joc! În anul 2017, Irinel Bădulescu ocupă locul II la Campionatul European WKF din Grecia, disciplina KLT, la categoriile -75 kg şi +75 kg, iar în 2018 reprezintă din nou cu succes România la Campionatele Mondiale din Argentina, unde obţine următoare rezultate: locul I, campion mondial WKF (World Kickboxing Federation), disciplina KLT (Kick Light), M masters, categoria -75 kg; locul II, disciplina LOW, M masters, categoria -75 kg; locul II, disciplina LCT (Light Contact), M masters, categoria -85 kg!
Proiectul ACS Ambiţia Irinel, neinteresant pentru autorităţi
Toate aceste rezultate au venit, bineînţeles, după multă disciplină şi o muncă asiduă. Ca o încununare a eforturilor depuse, Irinel Bădulescu a reuşit, în cele din urmă, să-şi „boteze” propriul club de kickboxing, după cinci tentative eşuate. E dezamăgit, însă, pentru că autorităţile locale nu l-au sprijinit în acest proiect al său, care a făcut să se vorbească despre municipiul Câmpulung la nivel mondial. „ACS Ambiţia Irinel a fost o poveste foarte complicată. Mi s-a respins vreo cinci denumiri, dosare… Eu lucram cu un avocat de la Bucureşti, care este şcolit în Rusia, şi mulţi mi-au spus că ceea ce am făcut eu în Câmpulung a fost o mare ambiţie, pentru că, la început, nimeni nu mi-a dat nicio şansă să antrenez sportivi aici. Până să aduc eu un titlu mondial în Câmpulung, deja aveam sportivi, aveam rezultate… Apoi, văzând oamenii ce performanţă am avut, mi s-au adus copii la sală. Copiii mei nu au posibilitate să meargă la campionate. Noi avem talente în sală, am o fată care a luat centură la kickboxing, la Campionatul Naţional de la Deva, unde am stat trei zile şi fiecare copil a cheltuit câte 350 lei, bani daţi de părinţi, care îi susţin. La Primărie, am cerut 1.000 de euro când am plecat în Argentina şi mi-au dat 500 de euro. I-am întrebat frumos câţi campioni mondiali au avut în Câmpulung şi mi s-a spus că au avut doi la bob, iar eu sunt al treilea… Este un sport corect, într-adevăr, nu olimpic şi pe care nu-l iubesc toţi, dar este un sport făcut în Câmpulung. Pe mine nu mă strigă „Ambiţia Irinel”, mă strigă „Ambiţia Câmpulung” şi noi promovăm oraşul. Când o să fac o gală aici, o să aduc undeva la 500-600 de sportivi şi antrenori, o să se facă istorie şi cu chestia asta. Va fi prima gală de la Câmpulung! Nu am vrut să mai particip la Zilele Municipiului, mi-au dat tricouri XXL să dau la copii! Trei ani la rând, îmi dai aceleaşi lucruri, mă laşi ultimul, să-mi dai tricouri XXL! Copilul ăsta e mulţumit dacă îi dai o diplomă, dar nu-ţi bate joc de el cu un tricou!”, şi-a încheiat povestirea Irinel Bădulescu. Pe lângă cariera de sportiv, caporalul Bădulescu este şi un militar cu experienţă, fiind angajat în armată de mai bine de 15 ani. A participat la două misiuni în teatrele de operaţiuni din Kossovo şi Afganistan. De asemenea, el este şi câştigătorul locului I la competiţia “Soldatul Anului”, etapa pe Brigada 2 Vânători de Munte “Sarmizegetusa”, din anul 2017, iar în 2018 s-a numărat printre câştigătorii concursului „Omul Anului” în Forţele Terestre. Următoarele provocări pentru campionul mondial sunt Campionatele Mondiale din 2020 (Egipt) şi 2022 (China). Alex BARBU