Liviu Ţâroiu a impus un ritm alert al celui mai important moment al Zilelor Municipiului, recepţia oficială de la „Ciobănaşul”, care – ar fi corect s-o recunoască şi organizatorii – a pierdut mult din strălucirea ediţiilor de top, avându-l maestru de ceremonii pe predecesorul liberal. Ce lume venea la festivitatea Z.M.C., chiar din vremurile în care Călin Andrei o ţinea la Primărie, în sala mare, care dădea pe afară de public select! Patapievici, Manolescu, Gheorghe Dinică şi toată „crema” Muscelului, aflată în poziţii cheie, la stat ori la privat, în companii internaţionale, acesta era nivelul la care ajunsese sărbătoarea Câmpulungului. Partea frumoasă, căci şi cea urâtă atinsese dimensiuni nemaivăzute, dar în sens negativ. Şi actualul primar ar putea să facă ce făcea şi celălalt, mai cu seamă că primeşte recomandări publice de a-i strânge acasă, de ziua oraşului, pe fiii şi fiicele Câmpulungului. Dar dacă el preferă „mâncăii” de profesie din târg, care au acoperit cu cleveteala lor iritantă secvenţele din program, care meritau a fi audiate cu respect, e treaba lui. Am remarcat la evenimentul de sâmbătă, care s-a nimerit, în mod fericit, chiar în ziua Sfântului Ilie, protectorul Câmpulungului, care s-a înfoiat niţel la noi, cu rafalele – alarmă falsă, nişte „neica nimeni”, nişte „maţe huruite”, pe care, cu siguranţă, nu i-a invitat nimeni. Dar nici n-a cutezat nimeni să-i dea afară, ştiindu-i lingăi de carieră, care au contribuit la ocuparea locurilor în sală. Şi care şi-au adus şi învăţăcei cu ei, căci e păcat să piară spiţa de „linge blide” pe la festivităţile Primăriei. Dacă se mănâncă şi se bea pe banii câmpulungenilor… şi-au zis că au tot dreptul să stea la masă cu notabilităţile.
Acesta ar fi un mare minus al manifestării care constituie vârful acţiunilor de pe agenda Z.M.C.: oameni fără valoare umană şi profesională, în locul personalităţilor apreciate la nivel naţional şi internaţional, care ne fac mândri că s-au ridicat din aceste locuri. Neavând cine să susţină evenimentul, prin prezenţa şi mesajele aniversare, normal că s-a înjumătăţit durata, de la cele trei ore în care Andrei încingea microfonul, obligând gazdele să încălzească sarmalele de trei ori, la o oră şi jumătate, cât a durat recepţia de sâmbătă, cu tot cu timpul de aşteptare după eşarfa de primar a lui Liviu Ţâroiu, uitată la birou de staff-ul de consilieri. Politicieni, aşijderea, puţinei, şi la unii, şi la alţii. Unul dintre momentele simpatice generate de amfitrion: respectând regula invitării la speech a preşedinţilor de partide, acesta a fost uşor bulversat când le-a venit rândul să-şi facă imagine celor de la ALDE. Dacă preşedinta de la judeţ, Simona Brătulescu, ar fi fost prezentă, primarul era salvat. Aşa a lăsat impresia că e uşor buimac, neştiind pe cine să cheme la microfon, dintre membrii formaţiunii aflaţi în sală. Noroc cu condiţia fizică excelentă a lui Sergiu Cicu, despre care nu avem veşti să-l fi înlocuit la şefia locală a partidului pe Bivol. Care, deşi aflat mai aproape de Ţâroiu, l-a lăsat pe colegul cu incomparabil mai multă notorietate să se adreseze asistenţei. Probabil că renunţarea la serviciile de preşedinte ale lui Bivol va fi următoarea mişcare a Simonei Brătulescu pentru ALDE Câmpulung, în cadrul strategiei de reformare a organizaţiilor cu rezultate proaste şi foarte proaste la europarlamentare.
Cum alte partide în afară de PSD, PNL, reprezentate la ceremonial de şefii judeţeni Valeca şi Miuţescu, şi ALDE, nu funcţionează în oraş în perioada dintre alegeri, politicul a fost rezolvat rapid. Armata, şi mai rapid, fiind excluse din program mesajele comandanţilor de la CBRN şi Vânătorii de Munte, care erau lecturate, de obicei, în cadrul festivităţii. Slujba de binecuvântare a sărbătorii şi a localităţii fusese eliminată mai înainte. Dacă nu greşim, în momentul în care Liviu Ţâroiu a devenit primar oficial. Anul de interimat 2015 a fost ultimul în care i s-a permis protopopului să se introducă în program, cu rugăciunea cuvenită, după care gazda cu mandatul asigurat n-a mai avut nevoie de ajutorul sfinţilor. Cele lumeşti ale ceremonialului festiv, derulate, v-am spus, de parcă erau cronometraţi cei implicaţi, fie organizatori, fie colaboratori ai organizatorilor, fie musafiri, ca să scoată un timp cât mai bun, au pierdut şi alte gesturi tradiţionale ale autorităţilor noastre, care nu se limitau la înmânarea titlului de „Cetăţean de Onoare”, neinspirat în 2019. După cum au constatat cei prezenţi, un moment ratat, limitat la prezentarea CV-ului celei recompensate, acoperit de sporovăiala continuă, care a estompat acţiunea principală.
Din nou am avut parte de o premieră neplăcută. Maria Chirtoacă a fost primul „Cetăţean de Onoare”, care n-a avut niciun mesaj în momentul înmânării titlului. N-a suflat un cuvinţel sau cel puţin nici acel politicos „mulţumesc” care bănuim că a existat între părţi n-a răzbătut la puţinii din public interesaţi de partea festivă, majoritatea comportându-se fix ca la tavernă: hlizeli, gălăgie, bădărănie. Spuneam de gesturile la care s-a renunţat şi anume cele prin care autoritatea locală recompensa performanţa – alta decât cea a şcolarilor – sau contribuţia unor câmpulungeni la promovarea locurilor natale. Păcat că s-a pierdut acest moment care oferea ocazia localnicilor de a vedea şi asculta oameni speciali, realizaţi departe de meleagurile natale. Dar nu numai aceştia erau subiectul gratitudinii comunităţii, căci şi cei de acasă ofereau motive transformate în clipe memorabile ale Z.M.C. N-a mai fost cazul în 2019, căci ce-a ales Ţâroiu să recompenseze la această categorie nu prea se pune. Să răsplăteşti cu distincţiile municipiului o promovare făcută contra cost…
Singura performanţă în faţa căreia ne înclinăm, cu durere în suflet că se împuţinează copiii excepţionali ai Câmpulungului, rămâne efortul elevilor şi al profesorilor lor. Păcat că a lipsit fotografia de grup, cu toţi şcolarii şi liceenii premiaţi la Z.M.C., la care primarul ţinea atât de mult. Era frumos să-i vedem pe toţi la un loc, ca în anii trecuţi, să ne bucurăm cât încă mai sunt ai noştri, înainte de a-şi urma visul departe de Câmpulung.
Pe lângă atâtea scăpări cauzate şi de emoţii, şi de lipsa inspiraţiei de moment, în graba de a nu plictisi invitaţii, veniţi, după cum s-au manifestat, plictisiţi, acordăm un zece cu felicitări bulgarilor, care au contribuit cu încă o pictură la colecţia de tablouri cu care municipiul ar putea să-şi deschidă o expoziţie. Căci mai mult n-a produs înfrăţirea noastră cu Popovo, în afara mini-galeriei de artă, completată cu o realizare de excepţie. Liviu Ţâroiu a primit un tablou cu un măgar, pe care l-a apucat, în încercarea de a-l prezenta publicului, de „coada” personajului principal. Acum, să vedem în ce birou l-o pune.