-3 C
Campulung Muscel
08/02/2025

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

Cap. III

COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI

1.Rostul sau poziţia copiilor în căminul credinţei

Psalmul 127; Geneza 1.28

b) Copiii – o binecuvântare divină!

Al doilea aspect pe care îl putem înţelege din Geneza 1:28 este rostul creşterii şi al înmulţirii oamenilor, înfăţişat ca o binecuvântare: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l””. Acest destin este fixat cu un cuvânt de binecuvântare din partea Dumnezeului Creator. Supunerea sub autoritatea Scripturii este singura cale de binecuvântare! În orice cămin se doresc binecuvântări, atât la început de drum, în mijlocul fraţilor şi al prietenilor martori la momentul de sărbătoare, cât şi în toate etapele care urmează în viaţa de familie. Dar, dacă înţelegem binecuvântarea în sensul de a ne realiza pe noi înşine sau de a realiza lucruri materiale (pământ, casă, maşină sau mobilă), atunci această binecuvântare nu se cuvine să o aşteptăm de la Dumnezeul Creator de fiinţe, ci de la un dumnezeu creator de lucruri; după sfârşitul lucrării de creaţie, a lucrurilor neînsufleţite (a cerului, a pământului, a stelelor), Dumnezeu a încetat să fie creator de lucruri, iar acum El Se ocupă de om, lucrând pentru cer fiinţe dorite şi iubite de El. Psalmul 127 ne ajută să înţelegem şi alte aspecte ale rostului copiilor şi ale binecuvântărilor pe care le revarsă Dumnezeu prin ei într-o familie.

c)Copiii – o moştenire de la Domnul!î

În general, se consideră că averea unei familii este suma averilor personale ale soţilor, iar aceasta determină în lume multă grijă şi multe dispute, marcate de interese meschine. Când vine un copil, poate apărea gândul că averea celor doi se micşorează, socotind că noul venit nu aduce nimic cu el, ci doar consumă; şi de multe ori, prezenţa unui copil pare o pagubă, dar dacă astfel este considerat un copil, ce să mai spunem de doi, de trei şi aşa mai departe? Din pricina aceasta, pentru mulţi numărul copiilor ajunge să fie privit cu grijă, ca şi cum ar fi numitorul comun la care se împarte averea lor comună; şi mulţi copii sunt priviţi ca o povară sau sunt refuzaţi.

În lumina Cuvântului lui Dumnezeu însă, copiii sunt o moştenire de la Domnul. Ei nu sunt o moştenire de la un sărac şi nici chiar o moştenire de la un bogat. Şi ce fericiţi am fi dacă am moşteni un împărat! Dar copiii sunt cu mult mai mult decât atât, ei sunt o moştenire spirituală, poate şi materială, de la Dumnezeu, aducând în familie ceea ce nu pot aduce cei doi soţi. Copilul rânduit şi oferit de Dumnezeu nu vine să ceară, ci vine cu partea lui de moştenire, din cer; el îşi aduce dota lui cerească (spirituală), el vine cu binecuvântarea şi cu „averea” lui.

În adevăr, ce deosebire este între un cămin cu şi fără copii! Se poate ca şi un cămin cu copii şi unul fără copii să aibă aceleaşi lucruri. Şi totuşi, ce gol este un cămin fără copii! Totul pare altfel decât atunci când ar fi prezent un copil cu moştenirea lui spirituală, cu belşugul pe care-l aduce din partea lui Dumnezeu. Orice copil care vine printr-un destin superior (ceresc, divin) deschide părinţilor un cont la Dumnezeu. Pentru fiecare copil dăruit de sus, Dumnezeu are grijă să deschidă un cont de binecuvântări, un cont de har. Dacă statul acordă o indemnizaţie pentru un copil, ce trebuie să fie indemnizaţia spirituală pe care o oferă Dumnezeu familiei care se subordonează împlinirii intereselor Sale! Ce mult trebuie să fie acest CEC în cer, acest cont deschis spre bogăţiile unui Dumnezeu infinit, care doreşte să întreţină un copil născut după rânduielile Sale!

În Psalmul 127, în mod remarcabil copiii apar după ce casa este zidită de Dumnezeu într-o cetate apărată sau protejată de El şi după ce este pregătită o masă. Se spune: „preaiubiţilor Lui, El le dă pâinea ca în somn”. Nu este vorba de orice casă, ci de aceea pe care o zideşte El, Dumnezeu, iar în casă nu este vorba de masa pe care şi-o pregătesc cu trudă cei doi, ci de masa preaiubiţilor Lui, cărora „El le dă pâinea ca în somn”. Şi astfel, după ce casa este zidită şi după ce masa este umplută cu bucatele pregătite într-un chip minunat de Dumnezeu, apar şi copiii. Nu se vorbeşte de copii înainte de a fi o casă zidită sau înainte de a fi o masă pregătită; ei apar după ce părinţii au fost exersaţi în a-L lăsa pe Dumnezeu să le pregătească acestea. În rânduielile casei întemeiate după Cuvântul lui Dumnezeu, copiii aduc părinţilor o moştenire spirituală; astfel, cu cât mai mulţi copii rânduiţi de Dumnezeu, cu atât este mai mare nu paguba, ci moştenirea care se capătă de la Domnul.

     (continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!