Nici nu ştiu cum să încep. După unii umanisto-atei şi unii jurnalişti, n-ar trebui să scriem despre Evanghelia aceasta. Bine, după ei n-ar trebui să scriem deloc. E cu demoni şi un îndrăcit. Pe îndrăcit nu ştim cum îl cheamă. Pe chinuitor îi cheamă Legiune, de unde cuvântul românesc Lighioană. Cine ar fi crezut că o să ajungem să trebuiască să rescriem Evanghelia pentru ca unii să se simtă bine şi băgaţi în seamă, pentru ca unii să dezvolte organizaţii umaniste de dezbatere? Oare, dacă am scrie că s-a întâlnit cu Wader din Războiul Stelelor, ăla de sufla greu şi hârâit, am mai fi vinovaţi că speriem copiii? Copiii noştri care se uită la tot felul de lighioane în filme şi desene, cu pornografii de limbaj fără nici o amendă instituţională, care sunt supuşi la tot felul de presiuni educaţionale de o cultură modernă incapabilă să se desprindă de materialism, copiii noştri de care râd profesorii de limbă română ori de matematică – nu, nu am ales la întâmplare exemplul, că au ales să trăiască după legea lui Dumnezeu şi refuză să trăiască drept urmaşi de maimuţă să se sperie de Hristos Iisus, Cel Care Este Învierea? E de preferat să avem un model Tarzan, cel crescut de maimuţe? Atunci, de ce să ne mai mirăm că sunt pline şcolile de violenţă şi nebunie programată, de alcool şi tutun ori praf de prizat? De ce să ne mai mirăm că pruncii noştri se exprimă dezarticulat, prin înjurături cumplite, şi fac cunoştinţă simplu şi sexual: Tarzan/Jane? Interzicem cuvinte ca păcat, pocăinţă ori morală. Punem în loc curvie asistată psihoterapeutic, homosexualitate ca normalitate şi avort ca formă de fericire a femeii? Prostituţia legiferată şi uciderea ca forme de libertate? Suntem, clar, în plin ţinut al Gherghesenilor, cotropiţi de lighioane şi refuzând intervenţia lui Hristos.
Zilele trecute am auzit o distinsă domniţă cum se plângea public că a scăzut numărul celor care îmbrăţişează darwinismul. Nu i-am auzit niciodată anterior, când excesul de darwinism a creat victime mai multe decât Inchiziţia, mereu pusă în cârca Bisericii deşi Ortodoxiei i-a fost vrăjmaşă, ucigaşă nonşalantă. Gulaguri de exterminare în numele darwinismului dilectic, da. Ore de viaţă în Hristos, ba.
Alţii, care cereau să fie predată istoria religiei în şcoală, deşi nu au făcut nici un efort să scrie un manual serios pe care să-l propună alternativă. Ca o oră de ideologizare partinică, exact ceea ce spun ei că încearcă să evite. Alţii, care mărturiseau că teologia nu e ştiinţă în schimb futurologia da, irisologia ori horoscopia da. O turmă de lighioane împotriva lui Hristos. O lume a gherghesenilor care cere ca Iisus să plece de la ei, pentru că le aruncă în lac porcii din care scot şi ei un venit, oarecare. Dacă nu aş fi făcut şcoală în perioada comunistă i-aş fi crezut că sunt oameni ai libertăţii de exprimare. E suficient să le ascult ironiile semidocte şi violenţa din atacuri să-mi aduc aminte că fenomenul Piteşti, cu toată drama lui teribilă, continuă în forme asistate din bugete străine de orice reconstrucţie a Neamului şi tinereţii. Aduc cu ei alte lanţuri şi chingi pentru împiedicatul mersului înainte.
Este limpede. Morala unei naţiuni nu se poate construi dezbrăcat! Cocoţat pe lianele junglei moderne, Tarzani de circumstanţă! Ci îmbrăcat, întreg la minte, la picioarele lui Iisus!
Pr. Constantin Necula
Articolul precedent