Cum circ fără public nu s-a pomenit, aleşii cu bulbuci la gură, din cauze electorale, au motiv să-şi exprime gratitudinea participanţilor la şedinţa Consiliului Local, ţinută cu mise-en-place diferit de restul ordinarelor de peste an. Primarul a dispus comitetului de organizare să pregătească sala de festivităţi, pentru a încăpea asistenţa generoasă, formată din ceva mai mulţi directori decât cei care au servit dezbaterea bugetului. Din nou, spitalele au avut reprezentare de la vârf, la fel, câteva unităţi de învăţământ… şefii lui Ţâroiu, presă şi, dacă a fost audienţă, era păcat să lipsească show-ul. Unul interminabil şi de proastă factură, cu întrebări şi răspunsuri de doi lei, în privinţa căruia ne îndoim teribil că a avut alţi spectatori în afara celor din sală. Adică nu stătea nimeni, în Joia Patimilor, lipit de micul ecran, ca să-i spurce auzul avalanşa de gogomănii servite de ambele tabere ale unui conflict artificial, care, în faţa camerelor tv, maschează pupăturile şi frăţiile politicienilor noştri. Noi am susţinut permanent ideea de sobrietate a întrunirii în care se aprobă bugetul Câmpulungului, datorită importanţei acestui document de căpătâi, a cărui lipsă blochează o localitate. Sobrietate pe care au jucat tontoroiul nişte măscărici, şi de la opoziţie, şi de la putere, care ar merita scoşi de guler din administraţia locală, unde oferă comunităţii reprezentaţii şocante cu incompetenţa şi mediocritatea lor.
Au plusat subalternii lui Ţâroiu cu bâlbâiala nelecuită nici cu lefuri care, teoretic, resuscitează şi cel mai apatic salariat, trezindu-i măcar o brumă de conştiinţă, că trebuie să muncească mai cu simţ de răspundere, dacă prostul de angajator îl umflă de bani. Nu se întâmplă aşa şi constatăm că subordonaţilor lui Ţâroiu, dintre cei de bază, chiar nu le e ruşine să apară în faţa comunităţii şi să spună că „nu s-a salvat o cifră” şi, de aceea, s-a făcut praf bugetul. Păi, cumpără-le oamenilor, nene primare, calculatoare bune, care să salveze salarii, investiţii, subvenţii şi ce mai pierde pe traseu hârbul ăsta cu care lucrează doamna Iarca, făcută de băcănie de departamentul „kakaia tehnica” al Primăriei Câmpulung. În care n-ar trebui să scârţâie deloc sectorul IT, la purcoiul de contracte peste care am dat în SICAP, pentru dotări şi mentenanţă. Când colo, gioarsa asta de computer pierde cifre cum pierde gurmandul saliva în faţa pulpei de miel aburinde, abia scoasă din cuptor. În fine, să depăşim subiectul tehnicii păguboase, scoase la înaintare pentru „bubele” bugetului pe 2019, alături de lentoarea ministerelor de a subvenţiona daravelele din teritoriu: şcoli, spitale şi alte obligaţii provinciale.
Poate ne-a lăsat memoria, dar parcă nu se întâmpla pe timpul lui Andrei învârtita asta cu bugetul, prezentat în nu ştim câte versiuni înainte de vot, dar şi după vot, căci, anul trecut, a fost zăpăcit de nouă ori, la tot atâtea rectificări. La mijlocul Săptămânii Mari, la Primăria noastră dragă s-a derulat o comedie jenantă, întinsă pe durata a două ore şi jumătate, la finalul cărora, ca jurnalist, n-ai ce informaţii de interes să transmiţi cititorului. Ne forţăm să extragem câteva din flecăreala iritantă care a zădărnicit postul, la câte înjurături au şuierat în mintea ascultătorilor.
1.Poate vreo vijelie să mişte ceva la Palatul Culturii sau Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, privată de atingerea echipelor de restauratori şi în acest an, în care bugetul nu prevede nimic în sensul reluării intervenţiilor de renovare. Dacă Ministerul Culturii, responsabil de distrugerea monumentului, nu sare în ajutorul municipiului, cum s-a angajat, punându-i pe ai noştri să se înscrie într-un program multianual, care finanţează, printre altele, investiţii ratate, clădirea rămâne aşa cum o vedem. În caz că nu se deteriorează mai rău decât este.
2.În schimb, primarul anunţă că bagă bani în Stadionul Municipal, deşi am căutat cu lupa în buget alocarea financiară a acestei investiţii, care nu e pe nicăieri. Nici la Primărie, nici la ADP, dar, pesemne, asta a rămas blocată în calculatorul ăla poznaş, care vărzuieşte socotelile Economicului. Dacă n-a găsit în hârtiile ameţite, cu promptitudinea dispusă de superiorii Iarca şi Ţâroiu, prin ordinul scurt: „Hai, Iuliana! Hai, Iuliana!”, nici săraca Iuliana, de la Economic, de care au tras când primarul, când directoarea executivă, n-avem cum să ne condamnăm noi, nişte amatori, că n-am dibuit în buget fondurile pentru stadion. Chiar fără bani la vedere, Ţâroiu a vorbit destul de convingător despre modernizarea completă a întregului ansamblu sportiv: tribune, gazon, pistă.
3.Înşiruirea de străzi, şapte la număr, propuse pentru extinderea reţelei de gaz, a fost completată în plen cu a opta: Gruiului, fără, însă, a li se prezenta legiuitorilor locali – pentru a avea garanţia că treaba este serioasă şi că artera n-a fost pusă pe listă ca să fie – cifrele investiţiei. Toate celelalte au fost aprobate cu cofinanţarea partenerilor implicaţi în proiect, Primărie şi Distrigaz, mai puţin Gruiului.
4.Nu ajung banii până la sfârşitul anului, pentru salarizare, la Direcţia Socială. Dacă n-ar fi afectaţi câmpulungenii cu handicap şi însoţitorii celor bătuţi de soartă, n-ar fi nicio tragedie că n-are Primăria bani, pentru a-i plăti pe unii cu viitorul schimbat prin proiectul de peste 4 milioane de euro, menit să vindece sărăcia la Câmpulung. Singura schimbare adusă de programul UE, destinat în teorie celor fără venituri şi fără direcţie în viaţă, a fost în conturile conţopiştilor implicaţi în proiect. Şi-apoi la cum se propovăduieşte voluntariatul în „Schimbă-ţi viitorul!”, n-ar fi rău să ne dea un exemplu de efort neplătit chiar subalternii lui Bădiţa, cu Bădiţa în frunte. Că şi aşa nu lasă impresia că se omoară cu munca.