Pretenţiile actualului director al ADP, de a-i avea în echipele de muncitori pe condamnaţii care au de ispăşit, pe lângă pedepsele principale, unele secundare, la muncă în folosul comunităţii, i-a băgat în boală pe pungaşii obişnuiţi să se fofileze de la această sarcină, ştiind că se poate. Umblă o vorbă că, în trecutul recent, responsabilul de soarta celor căpăciţi cu hotărâri judecătoreşti definitive îi lăsa în pace, după ce primea un telefon de la procurori (care nu mai sunt), asta pentru că simandicosul cu CV de infractor îşi achita “datoria” în ambele părţi. Uite de aia îşi permiteau unii dintre subalternii primarului să joace cu regularitate şi să piardă bani la barbut, înainte de mărirea salariilor bugetarilor! Dacă salvau găinari înstăriţi, dispuşi să plătească în schimbul nealterării imaginii de băiat rău! Care ar fi avut teribil de suferit dacă ar fi fost zăriţi de confraţi cu mătura ori grebla în mână pe domeniul public.
Astăzi, ar fi înţărcat bălaia, pentru că şeful serviciului, având nevoie de personal la munca de jos, nu stă la discuţii cu şmecherii obligaţi să presteze muncă neremunerată. Nu e vorba despre amenzi neachitate, preschimbate de instanţă în ore de trebăluit pentru comunitate, căci sancţionaţii din această categorie nu sunt atât de vocali precum escrocii de carieră, obligaţi să îndeplinească, în perioada de supraveghere, pedeapsa complementară, dacă nu ţin să treacă de la suspendare la “cu executare”. Unul dintre tupeiştii ăştia cu bani a venit la conducerea ADP şi a zis că el nu se face de râs punând mâna pe lopată şi că trimite pe altul în locul lui. “Nu se poate!”, i s-a retezat scurt, deşi borfaşul ştia că se poate de la confraţi cu experienţe similare. “Nu te pun decât la adunat de crengi.”, i s-a explicat în ce consta sarcina executată, ce-i drept, la şoseaua principală, în văzul lumii. Ăstălalt, nu şi nu, că el îi face plângere şefului ADP, îl dă în judecată, că nu vrea să accepte înţelegerea avantajoasă. Musceleanul de pe bulevard