Un fost consilier local, care stă la casă, la şosea, lângă un supermarchet, şi-a „nimicit” vecinii cu petrecerile pe care le dă. De fapt, nu sunt petreceri, că e cam „păduche leşinat”, ci doar ascultă muzică populară mult mai tare decât suportă scăriţa şi ciocănelul unei urechi sănătoase. Cum dă căldura, începe dezmăţul decibelilor. Având casa foarte aproape de trotuar, dacă treci prin faţa porţii, rişti să cazi din picioare din cauza suflului care răzbate din boxe. Într-o duminică însorită, şi-a încântat vecinii, care au vile de vile, nu o căscioară ca a lui, cu lăutarii care răzbăteau din boxele maşinii, care avea toate uşile deschise. Când ieşeai din supermarchet, te opreai pe loc şi te uitai în stânga şi în dreapta ca nu cumva să vină alaiul de nuntă, aşa se auzeau de puternic versurile ritmate din curtea fostului ales local.
Un alt meloman, alt cartier de case. De Paşte, se pare că a avut musafiri şi, ca să nu se plictisească, a scos pe terasă boxele, staţia şi a făcut karaoke cu prietenii. După ce că era hărmălaia mare, că erau foarte mulţi, vecinii au trebuit să suporte şi maimuţărelile lor la microfoane. Şi uite aşa, zeci de minute, zona a fost brăzdată de vocile lor, unele mai sfioase, altele mai îndrăzneţe şi cu vână. Au fost momente când ţâncii ajunseseră să se certe pe microfon, că tu l-ai ţinut destul, că acum vreau şi eu… Când s-au plictisit de dialoguri puerile, au pus diferite piese de petrecere şi au început să îngâne bieţii artişti. Ce să mai, ca la balamuc! Într-un sfârşit, spre seară, când s-a răcorit afară, s-au îndurat şi şi-au mutat behăiala în casă.
Musceleanul de pe bulevard