Ne aflăm într-o perioadă dedicată cu precădere copiilor, pentru care toată suflarea artistică din târg susţine spectacole pe unde poate: la Clubul ARO, în sala de festivităţi a Primăriei şi în Grădina Publică. Pe durata unei săptămâni cântă învăţăceii Ginei Pavel, teologii în formare de la „Iustin Patriarhul”, „ucenicii” Şcolii de Muzică şi grupurile folclorice locale, serbările culminând cu gestul frumos şi neaşteptat al autorităţilor de a aduce la Câmpulung Gaşca „Zurli”. Cei mai iubiţi idoli ai actualelor generaţii de copii, părinţi şi bunici, care au dat naştere unui fenomen naţional, sunt primiţi, peste două zile, în foişorul din parcul central. Noroc cu vremea care a zburătăcit clica de ursari cantonată, tot anul, cât e mângâiată de soare, în chioşcul fanfarei, altminteri spectacolul oferit de Primărie pentru picimea municipiului era precedat de show-ul zurliu al alungării „şatrei” din foişor. Ideea de a-i avea în orăşelul nostru modest pe artiştii momentului în materia divertismentului pentru copii este admirabilă, realizându-se astfel o dorinţă reluată cu insistenţă, an de an, de publicaţia noastră, tot la cererea celor mari: fiind Crăciunul, nu strică mai multă strădanie din partea administraţiei, în afara pungii cu dulciuri împărţită prin şcoli şi grădiniţe, de a-i bucura pe copii. Cum ar fi organizarea unor spectacole distractive pentru sărbătoriţii lunii decembrie, ca să simtă lumea altfel sosirea Anului Nou. Uite că se poate şi la noi, după ani şi ani în care Crăciunul trecea trist şi mut. Vreme suportabilă să fie joi, căci veselia este garantată.
Părinţii şcolarilor au încă un motiv să-şi frece mâinile de bucurie, căci, la începutul săptămânii, aleşii au fost chemaţi degrabă la Primărie, ca să aprobe lista cu numărul bursierilor şi suma de care este nevoie pentru a recompensa fie performanţa, fie o nevoie socială. Ce a rezultat după contabilizarea cifrelor transmise de şcoli: un număr mare, chiar foarte mare de bursieri, 2.700 fără cinci „capete”, şi o valoare uriaşă a alocării din banul public pentru acoperirea burselor: peste 2,6 miliarde de lei vechi. Dacă e să judecăm prin comparaţie cu banii pierduţi din cauza proiectelor ratate ale Primăriei, a lucrărilor superficiale sau a achiziţiilor inutile, fondurile dislocate pentru brânciul motivaţional dat învăţământului câmpulungean n-ar fi un capăt de ţară. Dar nu e moral să ajungi să plăteşti un elev fără probleme medicale, fără dificultăţi financiare acasă, dar şi fără performanţe la învăţătură, doar pentru simplul fapt că merge la şcoală. Asta se cheamă obligaţie a lui şi a părinţilor lui să-l trimită să înveţe carte, nicidecum a comunităţii să-l răsplătească financiar pentru ceva ce este normal să se întâmple.
În septembrie, când aleşii au aprobat cuantumul fiecărei burse în parte, v-am povestit despre uşurinţa cu care un elev o poate obţine pe cea de merit. E suficient să aibă media 8,50 şi să se prezinte impecabil la „purtare” şi primeşte bani pentru asta. Ne aducem aminte că, în alte vremuri, când şcoala era şcoală, nu moftul de astăzi, 8,50 te plasa în categoria elevilor de mijloc, chiar slabi, dacă cei mai mulţi dintr-o clasă străluceau în catalog.
Ce face Liviu Ţâroiu în prezent şi majoritatea sa social-democrată din Consiliu, pe baza solicitărilor înaintate de directorii de şcoli, pare departe de conceptul de „investiţie în educaţie”. E corect să răsplăteşti zecele curat, olimpicii naţionali şi internaţionali, rezultatele excepţionale la concursuri de toate felurile. E corect să ajuţi sărmanii, orfanii şi bolnavii, dar să ajungi să plăteşti din banul public prestaţii şcolare departe de a impresiona… miroase a campanie electorală. Am ajuns la nivelul cătunelor de rudari, ai căror copii sunt atraşi la ore cu o masă caldă? Am ajuns să ne comparăm cu oameni care, din cauza înapoierii în care-şi duc viaţa, nu reacţionează decât la stimulente primare?! Şi care numai pentru mâncare îşi trimit fiii şi fiicele la şcoală?!
Bursele acordate doar pentru frecventarea cu regularitate a cursurilor, cu condiţia de a încheia anul cu o medie neînsemnată, chiar dacă Liviu Ţâroiu voia să ne determine să acceptăm că 8,50 e un rezultat mulţumitor, rămân o chestiune discutabilă. După socotelile de început ale primarului, bugetul public n-ar fi avut de suportat decât 436 de burse de toate categoriile, la toate şcolile din municipiu. Cât de tare s-a înşelat! 2.695 de elevi. Atât au numărat directorii în rândul efectivelor şcolare că merită răsplata financiară aprobată de aleşi. Iar suma necesară se ridică la 260.450 lei, valoare care a generat, în decembrie, o schimbare esenţială în textul hotărârii din septembrie. Puhoiul de bursieri le-a făcut pe economistele lui Ţâroiu să ceară ca sumele aprobate să fie aferente nu unei luni, cum a fost planul iniţial, ci unui an şcolar. Căci dacă ar fi rămas „pe lună”, conform primului vot, efortul financiar n-ar fi însemnat „decât” vreo 20 şi ceva de miliarde de lei vechi, într-un an, investite numai în burse. Or şcolile, după cum aţi remarcat din relatările prin v-am ţinut la curent cu cerinţele crescânde ale acestora, nu iau pauză niciodată la trimisul adreselor la Primărie. Pentru bani, fireşte.
Acum, nu ne-am propus să-i „dezumflăm” pe cititorii care şi-au făcut calcule că şcolarul familiei contribuie la veniturile casei cu nişte bănuţi frumoşi în fiecare lună, cât să-i ajungă de-o pereche de adidaşi nebranduiţi, un trening aşijderea, fără pretenţii la etichetă, şi alte lucruri care se cer la şcoală. De aceea nu era rău să fi rămas în vigoare gândirea de la început a primarului: copii mai puţini, bani mai mulţi, ca să simtă ceva de ei. Şi ca să fie cu adevărat un imbold şi pentru restul colegilor bursierului. Până la urmă, a învins politicianul din el: bani cu ţârâita pentru cât mai mulţi copii = cât mai mulţi părinţi pe care să se bazeze în 2020.