La un deceniu distanţă de afacerea ratată, încheiată de municipalitate cu un patron falit, în prezent, Primăria îşi face curaj să reia taxarea parcărilor în centrul Câmpulungului. O activitate de bun simţ, care ar fi trebuit să existe de ani buni, ca să nu mai fim martorii manifestărilor şmechereşti ale ţopârlanilor de la volan. În varianta nr.2, parcajul contra cost elimină intermediarul privat, care, în toamna lui 2009, în loc să dea bani, a dat ţeapă administraţiei locale, nevoite să meargă la judecată, ca să-şi recupereze paguba. Arse o dată de experienţa cu Gheorghe Geantă, care din capul locului n-a prezentat garanţia unui parteneriat de succes – dar dacă asta a fost alegerea primarului liberal şi a majorităţii sale din Consiliu -, autorităţile actuale vor să se gospodărească singure. Adică îşi amenajează, cu colaboratorii săi din sfera privată, zonele supuse taxării, cu ADP-ul le administrează, cu parcometrele încasează, iar cu Poliţia Locală supraveghează şi amendează. Teoria sună bine şi, dacă toată lumea implicată îşi face treaba, n-are ce să meargă prost.
Pentru început, s-a pregătit regulamentul care descrie cum a gândit Executivul să desfăşoare această activitate deloc complicată şi bănoasă pentru bugetul local. Şi momentul în care a intervenit acest ansamblu de norme este unul potrivit. Înainte de aprobarea încasărilor şi cheltuielilor pe 2019, ca să nu existe scuza că aleşilor le stă capul la calendarul modernizării municipiului şi nu se pot concentra pe această treabă firească, civilizată şi absolut necesară a parcărilor cu plată. Prin urmare, neavând cine ştie ce urgenţe investiţionale de aprobat, s-a pregătit pentru şedinţa de Consiliu de ieri după amiază o hotărâre crucială pentru disciplinarea aspectului străzilor şi al trotuarelor din centru. Trotuare călărite de neobrăzaţii de la volan, care sunt în stare să-şi lipească botul maşinii de intrarea în spaţiul comercial la care au „descins”.
Având gustul amar al parcărilor de reşedinţă, pe care ADP-ul lui Liviu Popescu, deşi a avut ca ajutor o firmă privată, n-a reuşit să le amenajeze anul trecut, cel mai probabil, nici acest proiect nu va ajunge să fie aplicat în 2019. Şi să nu fi fost impedimentul intrării bulevardului în şantier, care ne dorim din tot sufletul să înceapă la vară, conform previziunilor primarului, este nevoie de nişte pregătiri, care durează. Cu Poliţia Rutieră se stabilesc amplasamentele, tot Poliţia Rutieră avizează amenajarea noului spaţiu de parcare, se fac proiecte de execuţie, se eliberează certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire, se atribuie contractele de lucrări firmelor specializate şi abia apoi se trece la treabă.
Conform regulamentului, în faza de proiect, despre care, în momentul redactării acestor rânduri, nu ştim dacă aleşii aveau de gând să-l treacă, să-l pice sau să-l amâne, ADP-ul are şi el sarcinile sale în privinţa amenajării parcajelor. Sarcini privind semnalizarea cu indicatoare de parcare şi tăbliţe adiţionale, cu informaţiile de interes pentru beneficiari. Cele descrise până acum nu cuprind întreaga investiţie, care presupune ca Primăria să cumpere parcometre. Câte şi la ce preţ… vom vedea. În orice caz, parcometrele sunt soluţia ideală faţă de încasatorii cu bonuri îndoielnice, care cauzează scurgerea tarifului prin te miri ce buzunare, mai puţin în al proprietarului parcărilor, municipiul Câmpulung. Studiind cele mai recente achiziţii din această categorie, am văzut că la Iaşi s-au luat parcometre de aproximativ 45.000 lei bucata, însă la Cluj Napoca, dotat la acest început de an cu 100 de parcometre cu panou solar, costul per aparat a fost de puţin peste 30.000 lei. În sfârşit, la o palmă de loc, cât măsoară centrul, nu ne trebuie nici pe sfert din câte a cumpărat Boc. Şi, oricum, dacă este să avem un trafic disciplinat – şi vom avea, căci decât să scoată 2 lei din buzunar, pentru ora de parcare (dacă rămâne acest tarif şi după vot), şoferii noştri ar fi în stare să-şi ţină maşinile în braţe -, niciun preţ al investiţiei nu e prea mare. Chiar dacă s-a întâmplat acum zece ani, vă aduceţi, probabil, aminte că, în cele trei luni cu taxă de un leu, n-aveai nicio problemă în a găsi un loc în care să-ţi laşi maşina în „buricul târgului”. Erau locuri pe alese.
Faptul că povestea reluată a parcărilor nu conţine alt Geantă este un plus al proiectului lui Ţâroiu. Proiect care s-a dorit a fi aprobat înainte de buget, bănuim, ca să poată fi inserate nişte cheltuieli pentru demararea lui. Şi aşa serviciul public al Consiliului Local, cu mocăiala lui, a privat Primăria de a încasa nişte bani pe seama parcărilor de la bloc, activitate care trebuia să funcţioneze în 2019. Când colo, nu parcări finalizate, nu contracte încheiate, nu câmpulungeni puşi la plată!
Cât priveşte varianta nr.1 a parcărilor cu plată, experimentul eşuat din al doilea mandat al lui Călin Andrei, procesul de insolvenţă al firmei Agromec, deschis de municipalitatea ţepuită, nu s-a încheiat nici până astăzi, deşi a început în toamna anului 2012! La acel moment, Primăria urmărea să scoată de la Geantă 485.005 lei, redevenţa neachitată pe trei luni şi penalităţi de întârziere, sumă actualizată între timp. Pe 31 ianuarie 2013, firma lui Geantă s-a ales cu un administrator judiciar, Lichidări Info Consult, şi, luna următoare, pe 28 februarie 2013, a intrat în faliment, cu consecinţele sale: i s-a ridicat dreptul de administrare şi a fost dizolvată. În toamna lui 2014, lichidatorul Banu i-a deschis lui Geantă un proces pentru atragerea răspunderii patrimoniale, în calitate de administrator al Agromec, în sensul de a acoperi din averea personală ce nu se poate plăti din vânzarea bunurilor societăţii falimentare. Cel mai recent termen, consumat pe 14 februarie 2019, la Tribunalul Specializat Argeş, în procesul falimentului Agromec, s-a încheiat cu acordarea a încă unui răgaz lichidatorului care n-a terminat de vândut bunurile firmei.