După ani, decenii chiar, în care lunara întrunire a aleşilor noştri s-a ţinut în ultima zi de joi a lunii, săptămâna trecută, a răsunat în plen propunerea de a se renunţa la tradiţie, în favoarea consumării ei pe 30 sau 31 a lunii. Exceptând situaţiile în care sfârşitul lunii pică sâmbăta sau duminica. Motivaţia recomandării plecate de la opoziţia lui Liviu Ţâroiu are la bază moleşeala subalternilor primarului, care, niciodată, n-au pregătite documentele la timp. Nu e bine, zice primarul, căci dacă molatecii ştiu că mai au un răgaz de câteva zile, între ultima zi de joi şi ultima zi a lunii, chiar se lasă cu lucrul până în ultima zi! Oare, nu le-o fi fost ruşine celor la care se referea şeful Primăriei, auzindu-l vorbind despre „promptitudinea” lor în executarea sarcinilor?! Despre cheful „nebun” de muncă, recunoscut public de şef, care, în loc să pună biciul pe ei, să dea cu ei de pământ, să le taie salariile, să le facă ceva, lasă să se înţeleagă că e la mâna lor, permiţând convocări în ultimul moment. Păi, nu el a umplut Primăria de „valori”, pe care acum, chipurile, le forţează să muncească?! Nu el ţine pensionarii pe lângă „casă” – şi le dă salariu! – şi tot n-are organizare „beton” în Primărie?! El e principalul vinovat de delăsarea din instituţie, o dată, că angajările se fac exclusiv pe relaţii, a doua oară, că nu le pune piloşilor, vorba consacrată de Şipoteanu, „bocancul pe gât”, ca să-i facă utili, dacă tot le-a dat serviciu.
De la ce a pornit discuţia pe subiectul mutării întâlnirii oficiale a aleşilor? De la convocările de îndată, justificate de urgenţe ale Primăriei, care stârnesc iritarea consilierilor că sunt deranjaţi între dezbaterile ordinare. Cei care vociferează sunt liberalii, căci social-democraţii lipsesc şi fără să facă gălăgie că nu le permite job-ul personal să onoreze invitaţiile în pripă ale primarului. Cea mai recentă „de îndată” s-a consumat miercurea trecută şi a fost cu adevărat o urgenţă, deoarece a doua zi expira termenul până la care municipalitatea îşi putea prezenta intenţiile de accesare a unui proiect cu fonduri europene pentru iluminatul public. Dacă aleşii n-ar fi venit şi n-ar fi votat ce le cerea Ţâroiu, praful se alegea de şansele de a obţine finanţarea nerambursabilă a unei investiţii scumpe rău: 58 de miliarde de lei vechi.
Şi-atunci, pe bună dreptate, i-au sărit în cap liberalii. Dacă ştii că pericolul este atât de mare, de ce ceri votul în ultima zi, riscând să ţi se năruiască planurile?! Dacă cei 19 consilieri erau răpiţi şi sechestraţi, până la plata recompensei, nu rămânea Ţâroiu cu iluminatul în plop?!
Bineînţeles că gazda nr.1 a avut o explicaţie pentru anormalul amânării până în ultima zi a unei chestiuni atât de importante, în condiţiile în care Primăria noastră nu s-a omorât accesând fonduri europene. Ca dovadă a amatorismului manifestat de o instituţie de stat, complet lipsită de griji că se pierde un purcoi de bani, este chiar şedinţa cu iluminatul pe care vor să-l modernizeze nişte minţi întunecate. Cei de la PNL sunt convinşi că dinadins li se solicită aprobarea din scurt, ca să n-aibă posibilitatea să studieze documentaţia prezentată pe fugă şi pe bucăţi. Dar Liviu Ţâroiu a avut explicaţiile la el. De vină sunt angajaţii implicaţi în activitatea de redactare a materialelor şi în organizarea şedinţelor, care, deşi erau conştienţi că expiră termenul de depunere a solicitării de fonduri UE, se comportă inconştient. „N-aveam pregătite toate documentele.”, şi-a pus „cenuşă în cap” primarul în momentul în care a fost întrebat de ce iluminatul n-a prins şedinţa cu eşalonarea datoriei lui Bogdan Gâlculescu, desfăşurată cu o săptămână înainte. După cum tot primarul a recunoscut, se ştia de o lună de proiectul cu iluminatul. Şi într-o lună nu s-au putut înşira trei amărâte de hotărâri. Bătaie de joc fără limite şi fără leac!
Ionescu, de la PNL, a avut o idee bună: pentru hotărârile pe care funcţionarii nu sunt în stare să le pregătească pentru dezbaterea ordinară, să se revadă o dată pe săptămână, la întâlniri din categoria „extraordinarelor”. Asta ca să se elimine surprizele, inclusiv pentru primar, care n-are mereu majoritatea de două-treimi. Şi dacă tot îi face bine lui Ţâroiu adrenalina termenelor-limită, liberalii s-au gândit să-i livreze acţiune şi emoţii şi în săptămâna care urma, contramandând temele culturale, care mai puteau aştepta până pe 31 octombrie. Adică, până în ultima zi a lunii, Primăria trebuie să înainteze Ministerului Culturii hârtiile cu banii de care avea nevoie: câţi bani îi trebuie ca să cumpere partea lui Marcel Proca din Casa de Cultură şi câţi bani îi mai trebuie pentru reparaţiile de la Mateiaş.
Numărându-şi colegii de partid – din rândurile cărora lipseau doi, Dumitrescu şi Pană – şi aliaţii, Ţâroiu a acceptat pe nerăsuflate propunerea de amânare, căci, neavând cele două treimi de care povesteam, îi pica afacerea cu Proca. N-a durat votul, cât a durat reprogramarea temelor culturale. Să nu fie joi, a cerut Ţâroiu, căci joi e Ziua Armatei şi are musafiri de la Piteşti, pe care, probabil, i-o trata cu un mic protocol după ceremoniile de la Mateiaş şi Primărie. E şi Focul lui Sumedru, a sărit viceprimarul, conştient că trebuie onorate de politicieni şi aceste „băi de mulţime” sigure. Să nu fie luni, ca să nu înceapă săptămâna cu migrene, să nu fie marţi, că marţea e plecat Luci Ionescu la Bucureşti şi probabil că dacă erau întrebaţi toţi consilierii… ministerul salva banii pe care Câmpulungul nu-i cere, căci n-are cine să voteze hotărârile prin care se cer. Nu mai spunem că pentru exemplarele de „Cănuţă, om sucit” din Consiliu s-a reprogramat şi AGA la Pieţe, care era planificată a doua zi după circoteca ocazionată de proiectul cu iluminatul. Şi le-a mai ieşit o pasenţă liberalilor: în octombrie, ordinara nu se va ţine în ultima joi, ci pe 31, miercuri. Dar nu va fi regulă, susţine Ţâroiu, căci joia e program lung la Primărie şi-i poate ţine pe funcţionari la serviciu cât durează şedinţa de Consiliu.